Jurnal de Calatorie - Turneul Ciresarii 1 - a treia zi

A treia zi. Sambata
Brasov

Am plecat foarte motivati spre Brasov. Am ajuns pe la 15.30. Nu ne asteptau decat pe la 17.00. Cand am vazut cladirea mi s-a pus un nod in gat. Doar 400 de locuri. Cu o luna si jumatate inainte am contactat slujitorii sa gasim o sala potrivita. Teatrul Opera a fost solutia de urgenta pentru ca ni s-a spus ca toate celelalte cladiri publice din Brasov nu erau disponibile. Sau, ma gandesc eu, erau indispuse. Multumim frate Cicorschi, multumim frate Stanciu. Prietenul la nevoie se cunoaste. Iar voi sunteti prietenii nostrii.

De pe la 16.30 oamenii au inceput sa vina. La 17.45 a trebuit sa incepem. Sala era nefiresc de aglomerata. Sute de oameni s-au intors. Unii au ramas in strada. Dupa negocieri viguroase cu conducerea au fost primiti in curtea laterala. Acolo langa o boxa au ascultat mesajul Evangheliei.
In doua cuvinte Vladimir a surprins seara de la Brasov: ”Fericiti si tulburati”. Fericiti pentru ca acolo la Brasov am gasit oameni tanjind de dor dupa Dumnezeu. Dar si un Dumnezeu care asteapta oamenii. L-am cautat cu mana dreapta ridicata. Sa fim cat mai aproape de cer. Atat de mare a fost setea dupa El ca pana si o mana uscata, paralizata s-a intins dupa El.

Totusi inima noastra a fost si tulburata. Am gandit marunt pentru un Brasov atat de mare. Dar ne-am invatat lectia. Vom reveni, cu ajutorul lui Dumnezeu. Ni s-a promis sprijin pentru a inchiria patinoarul care are 5000 de locuri. Doamne ajuta!

Directorul teatrului, domnul Mihailescu, a promis ca se va duce la sotie, doamna Felicia Filip, cu un buchet de flori, semn al dragostei lui Dumnezeu. Va multumim domnule director de sprijinul acordat!