marți, 10 noiembrie 2009

Am fost in avionul care a luat foc!

Unii au intitulat stirea: “zbor de cosmar”! Altii i-au zis “spaima in aer” sau “avionul groazei”. Putin conteaza titlurile care se dau pe pamant.

Pe scurt. La ora 18.15 de la Roma trebuia sa decoleze un avion al companiei Blue Air, cu destinatia Bucuresti. Dupa aproape o ora de stat in avion, pe la ora 19.40 am decolat. Am auzit un zgomot metalic neregulat si la putin timp o bubuitura. Motorul din stanga a luat foc. Fereastra mea era chiar in dreptul motorului avariat.

Pasagerii au inceput sa strige. Mai ales ca nimeni dintre personalul avionului nu spunea nimic. Teama noastra a fost ca pilotul nu observase ca motorul a luat foc. Unii s-au ridicat cu gand sa mearga spre cabina pilotului.

S-a creat panica. Oamenii au inceput sa strige:”vom muri!”. Strigau la pilot:”opreste avionul”! In jur tinere, copii, plangeau.

Mai apoi vocea unui insotitor de bord s-a facut auzita. Ni s-a spus ca pilotul a observat ca motorul a luat foc si ca s-a intrerupt alimentarea cu combustibil. Incendiul s-a oprit. Am ramas intr-un motor. Parcusesem o distanta mica din momentul decolarii.

Pilotul ne-a comunicat ca vom ateriza de urgent pe aeroportul din Roma. Am luat altitudine. Am urcat cam pana la 3000 de metrii. Avionul s-a intors spre Roma.De doua ori am pierdut altitudine. Am cazut in gol.

Am aterizat. Oamenii au izbucnit in aplauze. De jur imprejurul avionului autospeciale pregatite pentru interventie. Nu a mai fost cazul.

Am coborat. Unii nu s-au mai urcat. Cei mai multi erau suparati pe Blue Air si pe Romania. Un grup de tineri s-au imbatat.Langa mine o tanara tremura ca frunza. Telefoane mobile peste tot. Oamenii povesteau ce li s-a intamplat.

Dupa 6 ore am aterizat la Bucuresti cu o alta aeronava. Rude, prieteni, s-au imbratisat. Televiziunile filmau, cautau sa ia interviuri.Va demara o ancheta pentru ca avionul era nou si in garantie.

Aceasta este stirea…!



Luni dimineata m-am trezit. Eram in garsoniera bisericii Muntele Sionului din Roma. Avusesem un vis care m-a marcat puternic. Fetele mele, Aniela si Carina erau in camera alaturata. Pentru prima data m-au insotit in lucrarea lui Dumnezeu. Le-am chemat langa mine si le-am povestiti visul:

Ajunsesem la poarta cerurilor. Acolo erau doua intrari apropiate. Una era catre rai si una era catre iad. Am observat ca toti oamenii care ajungeau acolo se indreptau spre intrarea catre rai. Insa acolo era un inger. Si unii dintre ei erau aruncati spre cealalta intrare care ducea spre iad. Am vazut o persoana cunoscuta care a fost asa aruncata.

Am inteles atunci de ce Biblia spune ca unii vor fi “aruncati in intuneric…”. Pentru ca de fapt nimeni nu mergea spre iad. Toti se indreptau spre intrarea catre rai.

La un moment dat ingerul de la poarta s-a indreptat catre mine si mi-a spus:

”- Tu ce faci?.

- Eu i-am raspuns:nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici!

- Asta nu depinde de mine, mi-a spus el, ci de Dumnezeu.Am inteles ca trebuie sa vorbesc cu Dumnezeu.Am vrut sa il intreb cum pot sa il gasesc pe El, dar ingerul a plecat. Atunci mi-am amintit ca nu trebuie sa merg undeva ca sa il gasesc pe Dumnezeu ci e suficient sa ma rog ca El sa vina. M-am rugat. Atunci un nor luminos a aparut si in nor era un chip. Am vorbit:

- Cred ca eu nu trebuie sa fiu acum aici!

- Asa este, mi-a spus. Dar vreau sa iti amintesti ca ti-am daruit viata.”

Am vorbit cu Aniela si Carina. Le-am spus ca eu cred ca visul acesta insemna ca trebuie sa multumesc Lui Dumnezeu pentru ca mi-a scapat viata. Cu doi ani inainte am avut un accident de masina teribil. Numai mana Domnului m-a protejat. Atunci Dumnezeu printr-o descoperire ma instiintase. Credeam ca semnificatia visului era aceea de a nu uita sa multumesc Lui pentru ca mi-a dat viata.

M-am intalnit cu Andreea. O tanara de la noi din biserica care urma sa se intoarca la Bucuresti cu acelasi zbor ca si noi. Impreuna cu George, diaconul bisericii, si Lidia sotia pastorului, am mers la un supermarket. Pe drum visul avut revenea continuu. Le-am povestit si lor visul.

Pe la pranz ne-am intalnit cu pastoral bisericii, Stelian Mag, care ne-a condus la aeroport. La pranz i-am povestiti si lui visul. A ramas pe ganduri.

Ne-am despartit. Ne-am imbarcat. Am decolat. Apoi avionul a luat foc. Copilele mele s-au speriat. Carina a inceput sa planga. Pentru o clipa am simtit fiorul mortii. O clipa de groaza. Mi-am inchipuit ca din moment in moment avionul va exploda. M-am uitat la fetele mele si mi-a parut rau ca nu vor vedea mare lucru din viata aceasta. M-am gandit la Mina, la sotie, si la faptul ca va ramane fara familie. Si m-a luat frica.

Apoi mi-am amintit de vis. De faptul ca Dumnezeu mi-a spus ca nu era timpul sa fiu la portile vesniciei. De faptul ca imi daruieste viata. In fapt, a doua oara. Si le-am spus fetelor sa nu se teama. Le-am amintit de vis. Au prins curaj.

O pace deosebita a coborat peste mine. Am simtit maretia unui Dumnezeu care poarta de grija. Am simtit ca nu sunt o intamplare. Ca am pret in ochii Domnului. L-am iubit. Am plans la gandul ca El isi face timp sa ne instiinteze. M-am rugat cu copilele si i-am multumit. Inca sunt coplesit. Fiindca Dumnezeu ne-a dat viata. Dar mai ales ca ne poarta de grija. Ca este atat de iubitor incat ne vorbeste. Nu stiu cum sa spun acest lucru in cuvinte. Mi-e teama sa nu Il supar. Dar ce bine e sa ai un Dumnezeu care te iubeste in acest fel.

Stau acum in fata computerului si nu stiu ce sa numesc vis si ce sa numesc realitate. Mai puternica decat incendiu, decat frica mortii, decat spaima familiei este recunostinta. Mai real imi pare visul. Unde Dumnezeu mi-a transmis ca nu a uitat. Ca stie. Si ca iubeste. Sunt tare recunoscator ca El are timp pentru fiecare.

Prieteni! Cerul e o realitate. Dumnezeu e viu. Sa fim atenti la decolare!

Intentionat am lasat numele pastorului si al diaconului din Roma. La fel si al Andreei din biserica Betel. Va rog sa ma iertati. Dar poate unii se vor indoi. Fiti va rog nu martorii mei, ci ai Lui. In fond in toate aceste este vorba despre El. Despre Dumnezeu, iubitorul de oameni. Fii slavit, Tata!

joi, 15 octombrie 2009

Răni curate sau murdare!

De plans, plang mulţi!Mulţi semeni sunt răniţi.Dar nu toţi vin din război.În fapt, prea puţini au răni onorabile.Nu te poţi lăuda cu rănile căpătate prin şanţurile păcatului.O inimă sangerandă în care s-au infipt colţii patimei nu va atrage compasiunea aproapelui.O ciroză datorată beţiilor, o casă sau afacere pierdută datorită desfraului, nu se numeşte criză.Se numeşte prostie, ignoranţă, patimă.Nu toate rănile capătă decoraţii.Nu toate rănile trebuie vindecate obligatoriu de Dumnezeu.
Iată ce spune David:

1(Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.2Căci săgeţile Tale s’au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.3N’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.4Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.
5Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.
6Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.7Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.8Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.9Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.10Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.11Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.

Cu ochii înroşiţi de ecranul calculatorului şi inima înnegrită de imaginile spurcate, te imbolnăveşti.Eşti bolnav de insomnie.Te frămantă fel de fel de coşmaruri.Conştiinţa supurează şi inima este toată o rană.Stins, vlăguit, te strecori ca o umbră prin viaţă.Te bantuie divorţul, te macină moara alcolului, te striveşte greutatea urii.Taci.Nu vorbeşti cu nimeni.Eşti rănit.Plângi şi te plângi.Dar nu te opreşti din nebunie.Prin rănile deschise se va scurge vlaga, viaţa.De ce Doamne?Unde eşti Doamne?Nu vezi că sunt rănit? Şi Dumnezeu tace.De fapt El a vorbit:
Iată acum ce mai faceţi: Acoperiţi cu lacrimi altarul Domnului, cu plansete şi gemete, asa încât El nu mai caută la darurile de mâncare, şi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre. (Mal.2:13)

Opreşte nebunia fărădelegii.Lacrimile tale sunt lacrimi de crocodil.Plangi dar iei păcatul de la capăt.Acesta e nebunie.Dumnezeu nu e aspirator universal.Acestea sunt răni murdare.Răni ale ruşinii.Nu vorbesc aici de cei morţi.Ci de cei ce zic despre ei că sunt vii.Care sunt în casa lui Dumnezeu.Rănile păcatului sunt răni murdare.Pline de coptură.Miros greu.A mort.A hoit.


Rănile Lui sunt deschise.Curge sange.Pe lemnul crucii, dispreţuit, zace un om al durerii.Scuipat, acoperit de răni lăsate de biciul roman, este răstignit.Uăăă! Strigă circul lumii acesteia!Străpuns, zdrobit, pedepsit şi lovit.Aşa era omul Isus.Dar nu erau răni de prin sanţurile păcatului.Ci rănile iubirii care nu a fost înţeleasă.El a refuzat să trăiasca ca lumea.A trăit frumos.Iubind pană la capăt.Fără să facă compromisuri.Fără să mintă sau să înşele.De aceea rănile Lui pot tămădui pe alţii.Fiindcă Dumnezeu le onorează.Prin rănile Lui suntem tămăduiţi, spune Isaia.

În cartea Iov se spune că Dumnezeu face o rană şi tot El o vindecă.Dar Dumnezeu nu face răni murdare.Nu sunt răni ale păcatului, ale nebuniei.Ci sunt rănile omului care refuză să se lase îngenunchiat de compromis.Sunt oameni care trăiesc verticali într-o lume gârbovă.Sunt catalogaţi ca fanatici.Sunt jigniţi de cei care se bălăcesc în noroi.Sunt de multe ori răniţi.Dar rănile lor sunt curate.Sunt onorabile.Sunt răni frumoase în ochii lui Dumnezeu.

Tu ce fel de răni ai creştine?

vineri, 18 septembrie 2009

Diazepam, red bull şi bragă!

“Mai e şi ceva de învăţat, nu numai de văzut, pe lumea aceasta” Constantin Noica

La ceva vreme după turneul Cireşarii Sud frământ amintiri. Cumva sudul ţării e ca blogul meu. Încremenit pe aceiaşi pagină. Refrenul unui cântec creştin spune: “eu stau şi aştept să se întâmple ceva…!” Iar după o vreme înţeleg că singurul lucru care se întâmplă e …că stau!
De câte ori mă găndesc la ceea ce a fost mă surprind privind pierdut în zare. Cu gândul să mă sprijinesc de ceva ca să nu mă ia cu ameţeli.
În fiecare seară Vladimir s-a chinuit să doarmă. Pe lângă faptul că e nocturn e şi matinal. Înfricoşător…! Nedormiţi, presaţi şi derutaţi de ceea ce vedeam zilnic. Aşa s-a ajuns la formula cu diazepamul. Puţină odihnă furată nopţii. La Galaţi seara, tărziu, după ce am trecut cu bac-ul separaţi, mă pregătem să recuperez microbuzul cu instrumente. Cu un red bull langă mine, făceam calcule. E 23,30. Pănă vin ei, pănă ajung eu, pănă ne întălnim şi îi conduc la locul unde eram cazaţi se face 1,30 dimineaţa. Deci pot sa îl beau. Efectele se vor risipi pănă termin. Tot calculănd l-am văzut pe Vladimir că îşi ia diazepamul cu red bull meu. E una dintre revelaţiile acestui turneu.
Între diazepam şi red bull e de fapt povestea sudului. O toropeală săcăietoare a bisericii. Toropeala de a doua zi. Cea după ce ai luat diazepamul ca să dormi. Altminteri dacă stai treaz şi te găndeşti la ce se întămplă, îţi creşte barba automat. De necaz, de durere. Durerea unui sud în care oamenii nu sunt religioşi. Sunt pur şi simplu truditori. Problema sudului nu e aceea că trebuie să lupţi contra reliogizităţii oamenilor. Mulţi nu o au. Acolo oamenii luptă pentru existenţă. Cultivarea sentimentului religios e o aventură. Nu poti construi pe o educaţie spirituală, oricum ar fi ea. Fiindcă lipseşte. E nevoie de un mesaj axat pe problemele de viaţă curentă. Şi de o manifestare a puterii lui Dumnezeu. În şi prin biserică.
Materialism, filosofii la colţul birtului, viaţa amestecată cu seminţe de floarea soarelui, ocultism, misticism şi multă lene! Iată pictograma unui sud mâncat de Bărăgan. Fără evlavia sădită de o bunică credincioasă, făra o cultură evanghelică ca în Ardeal, sudul apare ca o zonă în care puterea Lui Dumnezeu şi un mesaj realist, cu răspunsuri concrete sunt necesare. Slujitorii sunt insomniaci datorită greutăţilor mari. Fiecare cu diazepamul lui caută să supravieţuiască. Duminica sau la căte un eveniment un red bull rezolvă problema. Organismul a slăbit. Funcţiile motorii sunt la jumătate. Prospeţimea viselor dumnezeieşti e înlocuită cu un energizant pămăntesc. Dezamagiţi, lăsaţi singuri, fără susţinere, cei mai mulţi dintre slujitori trăiesc cu diazepam şi red bull. Nicăieri în ţară nu este mai multă izolare ca în sud. Slujitorii stau şi aşteptă să se întămple ceva. O viziune la nivel de sud, nu există. Slujitorii sunt fiecare cu cutia lui. Cu biserica sa. Resuse fenomenale sunt ignorate. Nu sunt ochi pentru ele. Tineretul e ca un vulcan care stă să erupă. S-a creeat o mentalitate de clientelism. De aservire a omului de către om. De aşteptare a ceva sau cuiva. Parcă am fi clienţii nu slujitorii lui Hristos. Neputinţa e peste tot. Cu atătea justificări. Nu sunt oameni. Nu sunt slujitori. Nu sunt bani. Oamenii sunt împietriţi. Bisericile sunt divizate şi preocupate doar de propria firmă. Respectul între slujitori care conferă demnitate şi bucurie este înlocuit de aservire şi neînţelegeri. Marea viziune este scaunul propriu şi nu tronul Împărăţiei. Paradoxul stă în faptul că există resurse. Că unul şi acelaşi slujitor dezamăgit, toropit, insomniac poate deveni peste noapte un slujitor plin de speranţă, proaspăt, treaz. Am văzut asemenea transformări.
Undeva în Galaţi, mergănd pe stradă am văzut o tonetă care vindea bragă. Şi îngheţată. Grupul cireşarilor nu ştia ce este braga. Toţi au cumpărat îngheţată. Cu nume sofisticate, culori aprinse şi etichete strălucitoare. Eu şi Vladimir am luat bragă. Un produs romănesc din moşi strămoşi. Natural, cu iz de Creangă şi Fănuş Neagu. Am incercat braga romănească. Nu toţi. Unii nu au avut curajul. Vladimir a baut pe nerăsuflate. A mai luat. La pachet. Eu am băut dar nu cu nesaţ. Parcă cea de Moldova e mai reuşită. Socata îmi place mai mult. Braga a fost cea de-a doua revelaţie.
Dumnezeu ne-a dat un Vladimir Pustan. Şi nu numai. Atăţi oameni valoroşi slujesc Domnului. Dumnezeu ne-a dat o ţară deosebită. Un spaţiu creştin. Cu valori conservate în spaţiul mioritic. Cu bragă şi socată romănească. Cu zacuscă şi măncare de urzici. Şi noi alergăm după soluţii de import. Îngheţata pe care am cumpărat-o a fost cea mai mare păcăleală. Arăta bine, promitea mult. Apă îngheţată cu minciună de căpşuni sau fistic sau mai ştiu eu ce. Dumnezeu ne-a daruit resuse. E nevoie doar de unitate creştină. De întoarcerea la valorile şi crezul creştin. De credinţa că Dumnezeu lucrează cu noi şi prin noi, slujitorii săi. De evanghelizare 100%. Ne-am instituţionalizat. Ne-am domnit. Am creeat fel de fel de reguli şi structuri. Am facut din pastor un boier. Reflectoarele sunt mai importante ca lumina lui Hristos. Ce e de făcut? O porţie de bragă ar rezolva problema. Adică să ne uităm în propria curte pentru a găsi soluţii. Să ne punem nădejdea în Dumnezeul care iubeşte Romănia. Să ne întoarcem noi, slujitorii, la Dumnezeu. Cu post, plans şi mărturisire. Şi apoi să îndrăznim. Să mergem cu făgăduinţele lui Dumnezeu ca sub un steag. De dragul lui Hristos. Vom primi putere. Vom primi mesaje. Simplitate, naturaleţe şi credincioşie. Urăsc diazepamul. Că mă toropeşte. Mai bine nu mai dorm şi mă rog. Şi strig şi plăng. Urăsc red bull-ul. Că este un energizant de import. Care te lasă după consumare epuizat şi năuc. Mai bine bragă. E naturală. E simplă. E romănească. E mai la îndemănă. Cu alte cuvinte, ce avem noi trebuie folosit. Unindu-ne, rugăndu-ne, postind şi iubind. Unii pe alţii şi împreună pe Dumnezeu.

joi, 6 august 2009

DOR SI DOARE

Doare atunci când nu pricepi,
Doare şi când prea pricepi.
Dor de ce-urile toate,
Doare vorba „Nu se poate!”,
Doare timpul ce se scurge
Şi limanul care fuge.
Dor priviri şi chicoteli
Şi grămezi de aiureli,
Dor speranţe destrămate
Şi dor visurile toate.
Doare acum inima mea,
Dar mai am un dor în ea:
Dor de Tine,de Iubire.
Ne vedem în nemurire!

de Mina Ianovici

marți, 4 august 2009

BÂRFA REA ŞI PUTUROASĂ





Chef de vorbă rău şi mare
Te-ai umflat şi nu te doare.
Tot într-una scormoneşti,
Să vorbeşti, să tot vorbeşti,
Ce se cade, ce nu prea,
Care e părerea ta despre tot ce te-nconjoară.
Vorba lungă ne omoară.
O beţie de cuvinte care –nşiră până minte.
Bârfă rea şi puturoasă,
Ţi-ai întins cucoană masă
Şi-ai chemat pe mic ,pe mare
Să se-ndoape cu matale
Până când în gât le-o sta
Plata pentru masa ta.

de Mina Ianovici

marți, 21 iulie 2009

Pledoarie pentru Duhul Sfant!

3.Goliciunea
Partea a doua

În plan general două realităţi stau faţă în faţă: biserica şi lumea. Lumea nu ne poate birui.Deşi lumescu prinde teren.

Lumea are spitale şi medicamente.Acolo tratează bolnavii.În felul ei.Rece, contra cost, pe bază de pile.
Pe de altă parte Biserica are darurile Duhului Sfînt.Dar de vindecare.Ar trebui golite farmaciile.Să dea faliment spitalele.Din cauza unei biserici umplute de prezenţa lui Dumnezeu.În care Duhul Sfănt să umple de daruri.Este şocant să citeşti că Isus Hrisos a vindecat toţi bolnavii care veneau la El(Matei 8 cu 16).Dincolo de şchiopii noştri avem o teologie şchioapă.În care justificăm eşecurile.Şi nu căutăm să înţelegem cauzele eşecurilor.O biserică a darurilor Duhului Sfânt.Dar de vindecare.Care trebuie cerut.Care cu bucurie ne este dat.Pentru că biserica este împodobită de Dumnezeu.Nu în felul lumii cu zorzoane strălucitoare.Ci cu daruri.

Ameţiţi de atătea teorii care de care mai elucubrante.Savanţii prezintă scenarii cu privire la viaţă, la viitor.Cu inima strănsă oamenii se uită după vreun meteorit sau vreo civilizaţie verde cu antene pe cap.Aceasta este ceea ce poate lumea.
Pe de altă parte Biserica are darul înţelepciunii şi cunoştinţei.Un Galileo care a găsit explicaţia în Biblie.Pămăntul e rotund.Pentru că ne-o spune Iov.Fluxul şi refluxul.Atomii, particolele vieţii sunt acolo in cartea Evrei.Un Pavel care cutreierănd Atena face de ruşine filosofia.Prin puterea Duhului Sfînt.Al darurilor de înţelepciune şi cunoştinţă.

Lumea propune soluţii.Platforme ideatice.În speranţa că va avea cetăţeni onorabili.Legii noi şi aspre.Mecanisme punitive.Dar fără folos.
Pe de altă parte Biserica are daruri.Darul credinţei.Dincolo de care munţii se mută.Darul credinţei care aduce pe Dumnezeu în prim plan.Care face din oameni stănci de neclintit.Puternici, hotărăţi neşovăitori în a spune tuturor că numai prin Dumnezeu omul poate deveni om.

Lumea uimeşte cu cuceririle ei.Oamenii au păşit pe lună.Dar fiecare an aduce un necaz.Un necaz aviar sau mai nou porcin.Neputincioasă, lumea priveste hotarele ei.Limitele peste care nu poate trece.
Pe de altă parte Biserica are daruri.Darul minunilor care face din hotare biete dâre de praf pe care la spulberă văntul Duhului Sfânt.Totul e cu putinţă dacă crezi.Morţii înviază.Leproşii, incurabili acelor zile, sunt vindecaţi.Pentru că Dumnezeu e miracol.Pentru că Biserica poartă numele Fiului Său.De aceea Duhul Sfânt împarte daruri.Ca biserica să nu fie goală.Să nu adoptăm efecte speciale.Muzicale sau oratorice.Nu prin planificare aridă.Nu prin program religios.Ci prin daruri, El să strălucească şi să se poată vedea goliciunea lumii.Şi frumuseţea bisericii.

Lumea fardează nelegiuirea.O numeşte drepturi.Obligaţii.Toleranţă.Minorităţi sexuale.Libera exprimare.În timp ce inundaţiile lasă oameni fără casă.Ruşinea are haine de carnaval.Face ţăndări retina şi umileşte veşnicia.Pentru că în spate se pregăteşte o intare in scenă.A omului fărădelegii, fiul pierzării.Spurcăciunea are deja faţă.Pe toate canalele tv se revarsă în casele bieţilor navii care caută „relaxarea”!Fărădelegea se bea ca apa.Limba macină ca o moară fără oprire.În speranţa unor răspunsuri care nu mai vin.
Pe de altă parte, Biserica are daruri.De descoperire.Prorocii, deosebirea duhurilor.Cel rău scrăşneşte.Dar nu poate înainta.E aici o biserică.Cu daruri.Care este frănă şi barieră pentru amăgirile nelegiuirii, pentru lucrarea de rătăcire a celui rău.E lumina care luminează.Este răspunsul lui Dumnezeu la durerea care s-a aşternut.

Istoria se scrie în trei nunţi.O nuntă în Eden.Pe care a ruinat-o cel rău.Cu ajutorul nostru.O nuntă la Cana.Un nou început.Al semnelor lui Isus.O nouă eră.A umblării cu Hristos.Dar încă în nedesăvărşire.Încă cu crizele după noi.O a treia nuntă în cer.Mirele,Hristos şi Biserica, Mireasa.Unde crizele se sfărşesc.Unde diavolul nu se poate strecura, nu se poate şerpui amăgitor.Deocamdată lumea pare mireasă şi biserica Cenuşăreasa.Deocamdată.Din vina cui?
Ea, biserica, e raspunsul lui Dumnezeu la lumea această pierdută.O biserică împodobită cu daruri intr-o lume golită de sens, rănită, ameţită, minţită.

miercuri, 15 iulie 2009

Pledoarie pentru Duhul Sfant

3.Goliciunea

„Quod erat demonstrandum”!Aşa spuneau latinii.Ce era de demonstrat, s-a demonstrat.Interesant este că oamenii zilelor noastre ar folosi mai degrabă expresia:”S-a spus ce era de spus”!Pentru că vorbele au luat locul faptelor.Folosim o mulţime de vorbe în dorinţa de a umple golurile.Declaraţiile sunt atât de mari şi faptele atât de mici.Viaţa nu se armonizează cu vorbele noastre.

Există două vorbe care reprezintă astăzi pe mulţi:”iarăşi şi măcar".
”Iarăşi au întristat pe Dumnezeu”.Lipsa de consecvenţă în relaţia cu Dumnezeu duce la următoarea concluzie:suntem tare goi!Duminică de duminică reedităm legenda meşterului Manole în varianta evanghelică:
- ce construim duminca, dărămăm în cursul săptămănii.Ba, din nefericire, unii stau şi privesc cum alţii se străduiesc.Ei nu mai fac nimic de mult.

Apoi mulţi folosesc cuvăntul măcar.Măcar o dată pe săptămănă să merg la biserică.Măcar la cină să vin şi eu.Măcar o poezie să spun şi eu.Măcar 5 minute să mă rog.Măcar o căntare...!Deşi atunci cănd ne rugăm nu folosim niciodată cuvăntul măcar.Nu spunem:”Doamne dă-mi măcar fundaţia de la casă".Ci ne rugăm pentru casă.Nu spunem la boală:"vindecă-nă doar de strănut".Ci spunem:''vindecă-mă complet!"

Atăt de goi deşi avem un Dumnezeu atăt de plin.Deşi avem posibilitatea plinătăţii prin Duhul Sfânt.

În plan personal Duhul Sfănt rodeşte în omul credincios.

Dragostea care nu ia pauză niciodată.
Bucuria care îl face pe Dumnezeu să fie dorit de cei din jurul tău.
Pacea care doar pe buze e un afront, dar în fapte este o laudă pentru El.
Îndelunga răbdare care este antidotul lumii acesteia grăbite, imature, nervoase.
Bunătatea care îl face pe credincios comestibil,pentru că trebuie să fie o păine caldă.
Facerea de bine care îmbracă, spală,hrăneşte fără a face calcule omeneşti.
Credincioşia care ne redă demnitatea de a fi verticali.
Blăndeţea care umblă cu leac după ea pentru rănile celorlaţi.
Înfrănarea poftelor care este ştiinţa umblării cu Dumnezeu.

Duhul Sfănt este de dorit nu ca să ne facă turbo creştini.El nu îţi dă plămăni ca să strigi mai tare decât ceilalţi.Duhul Sfânt nu înseamnă doar vorbire în limbi.
Ci mai degrabă o vorbire în fapte.Un limbaj al trăirilor pentru şi de dragul lui Dumnezeu.Un limbaj al caracterului.
Ca să nu mai fim goi.Ci plini de roade bune.Oameni de cursă lungă.Nu doar un sprint vrea Duhul Sfănt.Ci să facă din tine un alergător de fiecare zi.Un maratonist al Domnului.
Plin de roadă.Cu un caracater care să pună lumea pe gănduri.Care să îi facă să roşescă şi să întrebe:”unde e biserica la care mergi?"

Va urma!

luni, 6 iulie 2009

PLEDOARIE PENTRU DUHUL SFANT

2.Minciuna
Siropul nu ţine loc de pâine.E o dulcegărie de care ţi se face silă în timp.Căte un semen îţi spune: ce mai faci scumpule? Ca mai apoi să afli că în ochii lui nu valorezi nici căt cerneala folosită pentru acest cuvănt.Românilor li s-a făcut lehamite de alegeri.Nu de alegeri căt de ceea ce urmeză.Praf în ochii.Şi ne mirăm de ce avem lacrimi
Soţul îţi jură credinţă ca mai apoi să îşi uite angajamentul.Atătea dezamăgiri aduse de oameni la care nu ne aşteptam.Cuvinte sfinte, inimi pătate.Şi aşa ajungem să spunem:blestemat să fie omul care se încrede în om.Aşa ajungem să spunem:să priviţi doar la Dumnezeu nu la oameni.Dar Sfânta Scriptură nu spune la fel.Ea spune blestemat să fie omul care se increde în om ca să îi abată inima de la Dumnezeu
Cuvintele apostolului Pavel ar trebui să ne motiveze pe fiecare: „călcaţi pe urmele mele...”Sunt oameni care nu mai roşesc atunci cănd mint.Ba, mai rău, unii au ajuns să creadă propriile lor minciuni.Cazuri dramatice, ruşinoase brăzdează astăzi obrazul bisericii.Cum e posibil să se ajungă aici?
Cănd Domnul Isus Hristos era pe pămănt nu avea nevoie să fie învăţat de nimeni.Se uita nu doar la cuvintele omului cât mai ales la sufletul lui.Şi ştia ce este în inima fiecăruia.Le cunoştea gândurile.Noi suntem astăzi minţiţi.Dar vina este a noastră.Dumnezeu ne-a rânduit să fim vase de cinste.Ne-a numit prieteni.Adică aceeia faţă de care nu a ascuns nimic niciodată.Ca lui Avraam odinioară El ar vrea să împărtăşescă cu noi adevărurile Sale. „Cănd va veni Duhul adevărului are să vă călăuzescă în tot adevărul....”
De ce suntem minţiţi?Pentru că nu chemăm Duhul Sfânt.Pentru că nu înţelegem rolului lui în viaţa noastră.Căutăm cu puteri omeneşti să luptăm contra minciuni, înselătoriilor de tot felul.În loc să ne bucurăm de Duhul Sfânt care vrea să ne călăuzescă în tot adevărul.În familiie, la locul de muncă., în relaţia cu semenii.Oridecâteori Îl vei chema fiindcă ai nevoie de adevăr, El va veni.Totdeauna îţi va spune adevărul.
Întâi despre tine.Că eşti rău, că ai nevoie de pocăinţă, că de fapt tu eşti cel responsabil de lucrurile care ţi se întămplă.Duhul Sfânt nu îţi va da dreptate în a-ţi plănge de milă.Nu îţi va spune că lumea este rea.Nu îţi va promite că va doboră duşmanii tăi.Ci, înainte de toate îţi va arăta adevărul de care nu vrei să ţii cont.Anume că trebuie să te sfinţeşti, că trebuie să iubeşti mai mult.Că trebuie să rabzi şi să îngădui pe cel care îţi face rău.Că trebuie să te rogi.Cu toată puterea sufletului tău.Că trebuie să cauţi cuvintele sfinte.Să te hrăneşti cu ele.Că viaţa are sens dacă o trăieşti ca unul care a murit pentru lume şi fire.Pe de altă parte Duhul Sfânt iţi va spune că cel de lăngă tine trebuie înţeles şi iubit.Că sunt atătea lucruri care nu le ştii despre el.Că nu trebuie să îl judeci ci mai degrabă să te rogi pentru el.
Anania şi Safira au pus în pericol credibilitatea Bisericii.Dragostea lui Dumnezeu înseamnă adevăr.Dumnezeu nu va ascunde niciodată adevărul.El nu permite ca un credincios să fie obiectul de batjocură al celui rău.Petru nu a putut fi minţit.Pentru că era prieten al lui Dumnezeu.Un Dumnezeu care nu ascunde nimic faţă de cei pe care Îi iubeşte.
Căte drame în familie.În biserici.Pentru că nu ştim.Pentru că nu chemăm Duhul Sfănt, Duhul adevărului să locuiască în noi.Duhul Sfănt nu a putut fi minţit de Anania şi Safira.Şi nici Petru.Pentru că era plin de Duhul Sfănt.
Creştine!Tu nu eşti de păcălit.Nimic şi nimeni nu poate să te înşele.Dar pentru aceasta cere ca Duhul Sfănt, Duhul adevărului, să locuiască în tine.

luni, 29 iunie 2009

Casatoria si viata de familie - Mina Ianovici

Ati avut posibilitatea sa ascultati aici marturia intoarcerii mele la Domnul nostru Isus Hristos. Poate unii dintre voi va intrebati cum a fost vazuta aceasta experienta prin ochii sotiei mele, Mina Ianovici. Puteti asculta, in continuare, aceasta marturie:


Casatoria si viata de familie - Mina Ianovici
Asculta mai multe audio Diverse

joi, 25 iunie 2009

PLEDOARIE PENTRU DUHUL SFÂNT

1.Singurătatea
„Singurătatea nu te învaţă că eşti singur ci că eşti singurul!”
Aşa spunea gânditorul român Emil Cioran.Cu alte cuvinte, singurătatea duce la însingurare.Sentimentul apăsător că nu eşti înţeles şi dorit de nimeni marchează multe suflete.Tăcerea prelungită te face să uiţi să mai vorbeşti.Îmi răsună în urechi căntecul cerşetorilor de prin metroul bucureştean: „nu nimeni nu mă vrea!”.Hristos le-a spus ucenicilor că pleacă.Că se duce la Tatăl.Au rămas fără cuvinte.Doar o tristeţe fără margini le-a cuprins inima.Rămănem iarăşi singuri.Nu că am avea probleme cu numărul.Suntem peste 6 miliarde.Nu că nu ar fi bisericile pline.Ne trebuie aer condiţionat.Doar că nimeni nu ascultă, nimeni nu se uită în ochii tăi, nimeni nu caută să înţeleagă de ce eşti tu aşa mai trist.Cu Învăţătorul alături este altfel.Ştie numele fiecăruia.Şi are un mod aparte în a-ţi rosti numele.Îţi cunoaşte sufletul.Şi de fiecare dată te ajută.Să înţelegi şi mai ales să îţi doreşti să fii mai bun.Ce se va întămpla cu noi dacă El pleacă.?Ne-am expus vieţile.De căţiva ani umblăm cu El.Speram că...!Vom rămăne orfani!Ne va înghiţi răutatea lumii.Fiecare inima striga deznădăjduită: nu pleca, cui ne laşi?Nu au înţeles unde se duce.Nu au putut cuprinde cuvintele Lui.Mă duc să vă pregătesc un locaş ca să fiţi cu Mine.E prea departe.Noi avem nevoie de Tine aici.Rămăi cu noi.Cuvintele sfinte au sens cănd sunt rostite de Tine.Vindecările se produc cănd îţi pui Tu măinile.Nouă nu ne iese nimic fără Tine.Zi şi noapte suntem păndiţi de duşmanii care vor să ne sfăşie.Tu vorbeşti că te duci să ne pregăteşti un loc ca să fim cu Tine.Dar dacă pleci şi ne laşi, noi nu vom ajunge niciodată acolo.Şi atunci Isus a înţeles.Nu fiţi trişti prieteni.E adevărat că Mă duc.Dar Eu Îl voi ruga pe Tatăl să vă dea un un alt Măngăietor, care să rămănă cu voi în veac.Atunci inimile s-au liniştiti.Vorbea din nou pe limba lor.
Înţelegi tu?Sensul profund al venirii Duhului Sfânt?Dragostea celor mai mulţi s-a răcit.Mulţi au intrat in juriu şi dau note celorlaţi.Răniţi fiind, rănim la răndul nostru.Nemăngăiaţi, devenim asprii, reci, neîndurători. Noi nu suntem crezuţi şi nu mai credem nici noi altora.O sete nepotolită de a auzi ce isprăvi au mai făcut alţi.Dar nu ca să ne bucurăm de biruinţele lor în Domnul.Ci mănaţi de o curiozitate rea, semn al erodării noastre sufleteşti.Nu mai credem pocăinţei altora.Le atribuim semenilor motivaţii greşite care în fapt sunt ale noastre.Las că ştim noi....!Din ce în ce mai singuri.Din ce mai însinguraţi.Acesta este tabloul oamenilor de azi.De ce?Pentru că nu am înţeles sensul profund al venirii Duhului Sfânt.Să nu mai fii nicodată singur.Va rămăne cu voi în veac.Să nu săngerezi sufleteşte pănă la moarte.El, Duhul Sfănt, vrea să vorbească cu tine.Să îţi amintească de dragostea veşnică a Tatălui tău.Să îţi spună că ai preţ în ochii Domnului chiar dacă oamenii nu dau pe tine o ceapă degerată.El vrea să umble cu tine şi să îţi amintească ce rost are umblarea ta pe pămănt.Să îţi amintească cuvintele lui Hristos: „Eu voi fi cu tine în fiecare zi...!”Sunt zile sfinte.Zile de cămăruţă.Unde departe de tot ce te înconjoră poţi vorbi cu El de neîmplinirile tale.De spaima de răutatea oamenilor.De frigul care a îngheţat relaţiile dintre oameni.Cheama-L!Îţi va cuprinde sufletul.Va aduce lumină.Căldură.Te va măngia.Dragostea Lui te va vindeca.Ca să vezi bine.Cât de răniţi sunt oamenii.Să vezi că nu pot oferi mare lucru.Că de fapt eşti aşteptat.Să fii pâine.Şi leac.Şi glas pentru cei nemăngăiaţi.Nu te va părăsi niciodată.Dacă vrei.

marți, 26 mai 2009

MEDITAŢIE DULCE-AMĂRUIE

Doamne,multe-s de vânzare
Şi mai scumpe şi nu prea,
Între Mall şi miniprix-uri
Se tot duce viaţa ta.
Când ajungi să ai ce-ţi place,
Tocmai afli cu stupoare
Că a apărut pe piaţă
O maşină şi mai mare.
Că prietena superbă
Ce o ai de-anul trecut
Este astăzi surclasată
De vreo trei, poate mai mult.
Când credeai că strălucirea
Te învăluie mai tare
Şi-a înălţat unul o casă
Cu mai multe dormitoare.
Şi alergi cu disperare
Ca să fii şi tu în top,
Când de fapt sufletul tău
E demult, demult în plop.
Nu mai vede,nu-nţelege,
E ameţit şi vinovat,
Nu mai face diferenţa
Între bine şi păcat
Simţi un gol, dar nu-nţelegi
C-ai puterea să alegi,
Că de fapt nu eşti legat,
Doar un pic cam deplasat.
Poţi să guşti din libertate
Şi să strigi apoi SE POATE!
Poţi să râzi de vrerea lumii
Şi de tot ce-au spus nebunii
Să-I dai sufletul din tine
Lui Cristos şi va fi bine.

de Mina Ianovici

miercuri, 20 mai 2009

Tirania nimicului

Scriitorul francez Leon Daudet descrie un general care a venit să inspecteze un spital militar aflat în spatele frontului.Colonelul comandant al spitalului l-a condus pe general în dreptul patului unde zace un ofiţer care şi-a pierdut în luptă braţele şi picoarele.Generalul privea cu atenţie trupul amputat şi părea dus pe gănduri.Se reculege, desigur, se înfioară.Se pregăteşte să rostească vorbe de compătimire.Vorbe de duh, de glorificare.Dar nu, se întoarce către colonel şi spune:
- Bine, bine dar de ce nu e tuns?Regulamentul prevede că spitalizaţii trebuie să fie tunşi!

De astfel de orori creştinului îi este silă şi groază.Trăim un timp de triumf al mărunţişurilor.O tiranie a nimicului.Visele noastre sunt pline de haine de firmă, maşini, cărnaţi şi fantasme.Discuţiile se învărt în jurul Elodiei, a nenorocirii de a fi în România, a corupţiei generalizate.

Două sintagme nenorocite gătuie orice bine:”să nu se pară că...”, „să nu se spună că”!

Dumnezeu este simplicitate, bunătate, compătimire şi URGENŢĂ!Caut urgent creştini urgenţi!Gata să facă binele nu mâine ci ieri!Hic et nunc, adică aici şi acum!Suspendaţi între cuvănt şi faptă ne deşirăm zilnic.Înghesuiţi de reguli stupide, asediaţi de condici de prezenţă, topiţi sub ochii necruţători ai bucherismului, ajungem să lăsăm nimicul să ne facă ucenicii lui.

Ţineţi piept îngustimii şi răutăţii!.Demolaţi regulile care ne transformă în momâii umblătoare.Hristos în noi nădejdea slavei.El e Biruitorul.El a vindecat azi deşi unii au aflat mâine.Noi vom afla mâine că azi nu am făcut nimic!

Omorâţi fanatismul logic care confundă odihna cu neintervenţia şi prudenţa cu frica.Unde e durere se impune leac.Amin şi atăt!Că o fi sau o păţi...!Că unii zic iar alţii ba...să nu fie treaba ta!Foamea altuia e problema ta.Foamea ta e problema Domnului!Tu eşti leacul lui Dumnezeu.Nu mai aştepta sticluţa aceea mincinoasă cu o etichetă colorată.Izvorul nu îşi face reclamă.Curge şi se oferă.

Oameni buni şi sfinţi!Numiţi mărunţişurile, mărunţişuri şi nu daţi nici o greutate nimicului.Lăsaţi-l să fie ceea ce este.Nimic!Dezumflaţi-l pe tiranul nimic întorcăndu-i spatele şi ocupăndu-vă de milă, jertfire şi multă, multă dragoste de semeni!

vineri, 8 mai 2009

De ziua mea!

40 de ani.De azi este noua bornă.
Primăvară, mai înflorit.Dumnezeu şi-a făcut partea.Găndul îmi zboară la Mina.La Aniela şi la Carina.La cafeaua pe care o beau cu ea de 17 ani.Ieri, 7 mai, am sărbătorit curajul şi dragostea care nu calculează.Ziua aniversară a căsătoriei.Am trei inimi pe care le numesc familie.Găndul acesta aproape mă blochează.Ce dar!
Mulţumesc Mina!A fost un punct în viaţă cănd nici eu nu am crezut în mine.Tu însă ai văzut o promisiune.
De dimineaţă mi-ai spus că eşti fericită cu mine.Nu pot să îţi răspund decăt spunându-ţi:iartă-mă!Nu pentru că am lipsit des de acasă.Ci pentru răutate.Pentru lentoarea schimbării.Pentru refuzul de a te asculta uneori.Pentru bălbele mele sufleteşti.Un singur dor, o singură rugăciune:du-ne Doamne în cer şi ţine-ne acolo veşnic!
Bisericii!
Nu sunt un pastor bun.Pas cu pas ne învăţăm unii pe alţii.Şi aşa ne vom face bine unii altora.Suntem, în fapt, o echipă.Am încercat să rămănem uniţi.M-am smerit cât am putut.Atăt mi-a ieşit deocamdată.Mulţumesc,Mărcuţ!Mulţumesc,Ştefan!Voi sunteţi pastori mai buni.Stiţi că trei e o cifră mai bună decăt doi.Sau unu!Mă rog să fim o bucurie pentru Dumnezeu.Vă rog să aveţi răbdare.Şi dragoste.Lucrurile bune ne vor fi dăruite.
Prietenilor!
Am mare nevoie de voi!
Lui Dumnezeu!
Mi-e tare dor...!

marți, 5 mai 2009

Vladimir Pustan şi un Dumnezeu măreţ!

Nu ştiu cât de mult contează ceea ce voi scrie.În sensul că nu voi fi obiectiv.
Îl preţuiesc pe Vladimir, ca predicator.Îl iubesc ca suflet.Lăngă el nu poţi dormi.Ori pleci, ori rămâi şi arzi consumându-te ca o lumănare!

Şi-a făcut cruce!E vinovat!La fel de mult suntem noi toţi!Cruce şi-a făcut mai de mult.De pe vremea cănd pleca nemăncat şi blamat de pe la casele de cultură unde predica de dorul lui Dumnezeu şi de dragul de a vedea păcătoşii mântuiţi.

E vinovat!La fel de mult ca noi toţi care L-am desacralizat pe Dumnezeu.Un Dumnezeu fără poezie e un Dumnezeu amorf.L-am cuantificat, căntărit şi categorisit pe Dumnezeu.Ca să încapă în bisericile noastre!În felul în care vrem noi.

Măreţie!Iată ce este Dumnezeu.
Eu acesta am simţit în predica lui Vladimir.Măreţia unui Dumnezeu care nu poate fi confiscat.Îmi vine să mănănc din acest Dumnezeu.Şi nu mă mai satur.De multe ori îmi vine să strig tinei,lutului: dă-te jos de pe mine şi lasă-mă să zbor!

De ceva vreme ne cunoaştem.Ne-am apropiat.Iată ceva ce vreau să ştiţi: tot timpul petrecut împreună am discutat, am plănuit şi ne-am rugat pentru a face lucrarea lui Dumnezeu.Nu l-am auzit vorbind de rău pe cineva.L-am văzut rănit, îndurerat.Neânţeles de atâtea ori.Dar vertical, serios şi cu inimă largă pentru oameni.

Nu sunt obiectiv.Pentru că nimeni nu este.E o poveste frumoasă, un cuvănt isteţ...şi atăt.Obiectiv este tonomatul, calculatorul şi portofelul.Dacă îl ai.
Eu sunt om.Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul!

Nu scriu ca să îl apăr.Slujba aceasta o face Dumnezeu.Nu scriu fiindcă îi sunt prieten.Pentru că prietenia nu se zideşte pe vorbe.

Scriu pentru că mă doare.Scriu de dragul măreţiei lui Dumnezeu!Scriu pentru că eu cred în voi!În cei ce citiţi.Şi ştiu că voi veţi înţelege!Dincolo de cele văzute.Ce mare eşti Tu, Dumnezeule!

luni, 13 aprilie 2009

Nu inţeleg!

27 martie 2009!
Împreuna cu OSCER(Organizaţia studenţilor creştini evanghelici din Romania) am organizat la Casa de Cultură din Suceava o seară de mesaj şi muzică creştină.Pentru tineri.În special pentru studenţi.Cu scopul ca studenţii să ia contact cu alternativa de viaţă creştinî.Sala a fost arhiplină.Au stat tinerii în picioare.La ora 16,30 tinerii au început să ocupe sala.La ora 18.00 a fost ocupată la refuz.Am fost la sală cu două ore mai devreme.Să vorbim.Să ne rugăm.Am sunat la conducerea Comunităţii Penticostale.I-am salutat.Am sunat la pastorii din zonă.M-au salutat.La ora 18.00 nici unul nu a fost prezent în sală.Nu a participat vreun pastor.Unii au motivat că au alte activităţi, alţii nu au răspuns în nici un fel.Daniel Grigoriciuc, şeful postului de radio a deschis seara cu o rugaciune.(îl iubesc pe omul acesta)Am fost la costum.Îmbrăcat corect.Am anunţat conducerea din Comunitate.Oridecâte ori am fost sunat ca jurist pentru o problemă am raspuns si am slujit.Sunt din Moldova.Nu glumesc atunci când predic. Au cântat grupuri din bisericile locale.Nu au fost tobe.Organizaţia studenţească are susţinerea conducerii.Tinerii sunt din bisericile locale.Multe suflete au îngenuncheat cu lacrimi.S-au întors suflete la Dumnezeu.Sunt pastor.Evenimentul a fost mediatizat pe canale media creştine.S-au distribuit peste o mie de invitaţii personale.
Si totuşi…nici un pastor!.Să încurajeze proprii lor tineri care au făcut un efort extraordinar.Să se apropie de sufletele care plângeau şi aţteptau îndrumare sprituală.Nici în ziua de azi nu m-a sunat vreun pastor din zonă.Am fost în majoritatea bisericilor din zonă la evanghelizare.Îmi preţuiesc colegii.Iubesc Moldova.Sunt moldovean.Nu am barba.Mesajul e înregistrat şi poate fi cântărit, judecat, analizat!
Mă aşteptam ca la un eveniment unde au fost prezenţi studenţi şi cadre didactice universitare să fie prezenţi pastorii.Responsabilul departamentului de tineret.Să se simtă susţinerea şi încurajarea slujitorilor.Paradoxal sau nu, titlul conferintei a fost:”Ecce Homo!”Voi înţelegeţi ceva?

vineri, 27 martie 2009

Suntem mici, tare mici!

Casa de Cultura de la Ramnicul Valcea.19 martie.Ora 18.Vladimir deschide seara.Intreaba asistenta din ce biserici face parte.Un grup de ortodocsi imi atrage atentia.O tanara si o doamna ce par mama si fiica.Priviri din sala:cel mult curioase.Altminteri, oboseala!Incepe primul cantec.Tanara isi ingroapa fata in maini si plange.Mama inchide ochii.Eu ii deschid larg.Cantau, plangeau si se rugau.Tot programul.Ma gandeam:au necazuri!Poate cancer sau divort.La sfarsit m-am dus intins la ele.Nu aveau nici o problema.Pur si simplu il iubeau pe Dumnezeu si se bucurau cu El.Am plecat vorbind singur.Ce imi spuneam?Esti mic, Florine!Foarte mic!

luni, 23 martie 2009

Teofanii! Nu ne duce pe noi in ispita!

O femeie pocaita din Arad se intorcea seara de la lucru din Timisoara (distanta este de 40km) cand observa un batranel care facea semn sa fie luat la ocazie. Femeia s-a gandit in sinea ei ca este prea tarziu sa iei un necunoscut in masina mai ales ca era singura. A trecut mai departe insa un glas launtric nu-i datea pace si-o indemna sa se intoarca sa-l ia cu masina si pe acel batranel. Glasul devenise tot mai insistent asa ca femeia s-a intors si l-a luat in masina. Batranelul s-a asezat pe bancheta din spate si au pornit spre Arad. La un moment dat batranelul a spus „Domnul este aproape!” Sora, a suflat usurata si s-a intors sa-l salute bucuroasa pe „fratele pocait” dar cand s-a intors, persoana misterioasa disparuse. Speriata, naucita de disparitia inexplicabila a batranelului femeia pierde pentru o clipa atentia la volan, fapt observat de o echipa de politisti din departare care opresc femeia pentru cercetare. Politisti au crezut ca este beata la volan si au cerut explicatii. Femeia le-a explicat toate cele intamplate la care politistii raspund:” Doamna, dvs sunteti a treia persoana pe ziua de astazi care imi spune acelasi lucru!”

Aparitii din acestea au fost semnalate mai intai in SUA.Mai nou si pe la noi.Este sau nu adevarat?Nu stiu...!Ma doare insa faptul ca sentimentalismul religios castiga teren.Niciodata sufletul nu va fi pregatit pentru intalnirea cu Mirele daca doar stimulii afectivi ne determina conduita.Realitatea crucii lui Hrisos trebuie sa tina sufletul incordat pentru cer!Pregatit pentru sarbatoarea sarbatorilor!"La inceput a fost Cuvantul...".Iata ce trebuie sa ne tina treji.Atata caz pe teofanii...!Inca o lacrimi strivita intre gene ca mai apoi sa uitam, prinsi de vartejul preocuparilor telurice.Iarta-ne Doamne!
Sa citim din biblie.Va garantez ca vor roi ingerii in jur.Iar sufletul va fi mai puternic si pregatit.Nu stiu daca teofaniile te conduc la rugaciune.Mai degraba aduc samanta de vorba.Dar Cuvantul Lui Dumnezeu pleaca sufletul spre cugetare si rugaciune!Citeste, cugeta si roaga-te!Si nu vei fi dus in ispita!

marți, 17 martie 2009

Vladimir Pustan - Totul sau nimic

Predica tinuta de fratele Vladimir Pustan in cadrul Conferintei "Totul sau nimic".



Valentin Pustan - Conferinta Totul sau Nimic
Asculta mai multe audio Diverse »

Conferinta "O usa de nadeje" - Florin Ianovici

Biserica Betania din Arad va invita Miercuri 18 Martie, incepand cu ora 18:00, la conferinta de tineret "O usa de nadejde". Invitat special Florin Ianovici.

Si ne izbaveste de cel rau!

Am citit undeva un lucru frumos:"daca diavolul iti aduce aminte de trecutul tau, tu adu-i aminte de viitorul lui!"
Ziua de azi poate fi un dezastru.Mai ai maine o sansa.Si apoi alta si alta.In fond esti vesnic...!Cronometrul este pornit.Pentru fiecare...!Unora le masoara timpul care a ramas pana la fericita nadejde de a fi acasa, in cer, cu Dumnezeu.Altora le masoara timpul care a ramas pana la judecata fara de recurs.
Nu stiu cate ti-au reusit in ziua de azi.Vezi sa iti reuseasca maine.Si daca chiar se incapataneaza sa nu iti iasa, ridica privirea, respira cu nesat si spune: nu te grabi suflete!Ai viitorul asigurat!Te salut eternitate!

joi, 12 martie 2009

Iata Omul! - intalnire pentru studenti la Suceava, cu Florin Ianovici


Organizatia Studentilor Crestini Evanghelici din Romania - Grupul local Suceava, in colaborare cu Grupul din Iasi, invita studenti, absolventi si viitori studenti la o seara speciala in care mesajul biblic va fi prezentat de pastorul Florin Ianovici (Bucuresti). Vor canta reprezentanti ai grupurilor din Suceava si Iasi si apoi un Grup de tineri din Arad.
Intalnirea va avea loc Vineri 27 Martie, incepand cu ora 18, la Casa de Cultura din Suceava. Tema acestei intalniri este "Iata Omul - Raspunsul cautarii". Va asteptam cu drag la o intalnire in care veti afla mai multe despre Isus si despre lucrarea cu studentii din Suceava dar si cea din Iasi.

miercuri, 11 martie 2009

Turneul Cireşarii Valea Jiului

Fundaţia noastră organizează un mini turneu pe Valea Jiului în luna martie. Vladimir Pustan şi Florin Ianovici, însoţiţi de cântăreţii fundaţiei noastre, vă roagă să îi susţineţi spiritual în această lucrare ca Dumnezeu să ne de-a biruinţă şi să fim o reală binecuvântare pentru oraşele în care vom ajunge. Programul este următorul:

19 martie 2009 - Râmnicu Vâlcea _ Casa de Cultură a Sindicatelor _ ora 18
20 martie 2009 - Călan _ Casa de Cultură a Sindicatelor _ ora 18
21 martie 2009 - Haţeg _ Cinematograful oraşului _ ora 17
22 martie 2009 - Lupeni _ Cinematograful oraşului _ ora 11
22 martie 2009- Petroşani _ Casa de Cultură a Sindicatelor Ion Dulamita _ ora 18

www.ciresarii.ro