miercuri, 31 martie 2010

Saptamana Patimilor - Miercuri

De vreo doua saptamani ma lupt cu cateva rani. Fizic vorbind. Am folosit ceva unguente, ceva spray si am asteptat cu incredere si nerabdare. Dar nu s-au vindecat.

Azi, uitandu-ma la rani, am observat ca s-au vindecat. De cateva zile nu mai folosisem nimic.

Fiecare om e o farmacie. O farmacie cu medicamente de care nu suntem constienti. Vindecarea e un proces cat o minune. Pentru ca minunea demonstreaza ca suntem o faptura minunata. In tacere s-a zamislit vindecarea.

E miercuri. O zi a tacerii, in care omul farmacie se vindeca. Uneori fara sa stie. Daca Luni si Marti ai consumat cuvinte sfinte, azi, Miercuri, aceste cuvinte sunt leacul ranilor tale.

Sa ne linistim inimile. Sa tacem pentru ca efectul curativ al revelatiilor sfinte sa ne aduca sanatate. Sa ne redea stralucirea ochilor, prospetimea visurilor si o inima care sa bata in armonie cu cerul.

E Miercuri. E zi de farmacie, pentru omul farmacie!

marți, 30 martie 2010

Saptamana Patimilor - Marti

Cu o funie impletita i-a batut pe negustorii de animale si pe zarafi. Acum negustorii de vorbe, camatarii Legii, samsarii adevarului se apropiau maniosi. Cu o funie impletita in sapte ii astepta Isus. Sapte vai-uri, sapte sentinte. Pe unii trebuie sa ii bati ca sa ii pui pe fuga, pe altii ca sa ii opresti din umbletele lor mandre.

Vai de voi pazitori ai Portii! Cine v-a dat voua aceasta slujba? Voi nu paziti ci nimiciti Poarta lui Dumnezeu. Nici voi nu intrati si nici pe altii nu-i lasati! Nu mai stati la poarta, mergeti pana la capatul pamantului. Doar asa veti gasi intrarea.

Vai de voi activisti religiosi! Ca voi inconjurati marea si pamantul sa va faceti un tovaras. Tovaras cu voi, cu ideile voastre, cu doctrina voastra. Nu cu Dumnezeu. Nu tovaras cu cerul, ci cu pamantul. Voi iubiti statistica, afisati trofee, dar nu iubiti adevarul!

Vai de voi evazionisti religiosi! Voi sunteti avocati platiti in a gasi inginerii si chichite care sa fenteze adevarul. Voi jurati pe Templu, pe altar, pe cer fara sa va impliniti promisiunea. Ca doar nu ati jurat pe aurul sau jertfa dinlauntru. Dati gogosile cu glazura, pudrati-le cu zaharul Torei rasucite, dar tot gogosi vindeti!

Vai de voi calauze oarbe! Ce matematica ciudata aveti voi. Strecurati vinul prin panza si il beti cu dintii stransi, de teama sa nu se strecoare vreun tantar, care v-ar face necurat. Dar rautatea, lipsa iubirii pentru aproapele vostru, e camila pe care o inghititi zilnic. De s-ar arde calculatoarele voastre, prin care Imi tineti socoteala cat va datorez Eu voua! Va chem la o matematica noua: dati zeciuala din lucrurile dinlauntru, ca sa nu va mai argumentati prin lucruri sau sa va justificati prin lipsa lor.

Vai de voi, cei curat murdari! Voi straluciti in vorbe evlavioase, aveti filacterii luni, mergeti grav, pasiti incet, dar pe dinlauntru sunteti hoti si pofticiosi la rele. Comercianti desavarsiti, ce ati inventat staniolul cu care inveliti drojdia. Vai de voi si vai de cei ce cumpara doar etichete. Voi, acani ai acestor vremuri, ce bagati gunoiul sub covor, in ziua de curatenie.

Vai de cei varuiti! Vai de voi fariseilor ce va imbracati in haine albe. Voi marcati cu var mormintele ca sa nu va atingeti de ele, dar purtati mormantul in voi. Sunteti niste morti care arata bine! Atat de morti ca nici nu mai mirositi. Oricine slujeste din goliciune spirituala este un zombi religios.

Vai de voi, decoratori ai minciunii! Voi ziditi mormintele proorocilor si ucideti oamenii in numele Legii! Decorati mormintele proorocilor si ucideti adevarul proorociilor! Va inchinati cu flori la inmormantarea lor, dar le-ati strecurat otrava in apa, in timpul vietii. Ati facut din construirea de morminte, o industrie de pe urma careia va merge bine. Traiti bine de pe urma cimitirelor.

Prieteni!

Hotii fura bunurile pieritoare, ucigasii omoara trupurile pieritoare! Dar fatarnicul murdareste cuvintele Adevarului, fura fagaduintele vesniciei, ucide suflete.

E marti! E ziua cand funia Adevarului loveste de sapte ori!

luni, 29 martie 2010

Saptamana Patimilor - Luni

Unul venea din Betania. Nu a mai ajuns la Marta. A stat in apropierea Ierusalimului. Sub cerul liber. Rugandu-se pana dimineata. Pe la 6 a plecat spre Ierusalim. L-a incoltit foamea. S-a uitat si a zarit un smochin. Frunzele in adierea vantului ademeneau trecatorii flamanzi. Reclama mincinoasa. S-a abatut din drum pentru macar cativa muguri timpurii. Trecatorul ostenit s-a suparat. "Cum adica? Nu destul sunt eu trudit? Ma inseli cu fosnetul tau mincinos? Ma faci sa fac atata efort degeaba? In veac sa nu mai manance nimeni rod din tine" a zis Isus. "Sa nu mai pacalesti pe nimeni. Te condamn ca trecatorii sa iti vada adevarata fata."

Altul privea cu multumire Templul. Cu micul dejun in fata, se gandea multumit la sarbatoarea Pastelui. Comerciantii i-au platit birul. Anul acesta parca mai multi veneau la Ierusalim. Se uita cu dispret la calicii care se calcau in picioare si la neamurile pagane. Oameni fara Dumnezeu, isi spunea Caiafa.

Printre sirurile multimii din sanctuarul devenit iarmaroc, demonul profitului ranjea cu toti dintii de aur. Singura lui satisfactie era sa faca din pamantul sfant un maidan spurcat. Castig, exclusivitate, comision, oportunitate, afaceri - suiera el in urechile celor ce stau sa asculte.

Duhul Sfant vine in ritmul pasilor lui Isus. De aceasta data nu se mai aude chimvalul, nici harfa. Ci vajaitul biciului care se abate ca ploaia de vara asupra precupetilor. Un Calic cu alti calici, se napusteste asupra slugilor banului. Hotilor! Talharilor! Ati nimicit slava Tatalui Meu! Nu atat biciul sau focul care arde in privirea Lui i-a alungat pe negustori, cat biciul cuvintelor sfinte. Impreuna cu biciul Lui loveau Ieremia, Isaia, Maleahi.

S-au refugiat toti biciutii in fata curtii lui Caiafa. Oamenii argintilor zornaitori au batut la usa oamenilor Legii. Cu prestigiul sifonat si cu punga mai goala, Caiafa a zis: "Dati-mi bani si mergeti sa-l cautati pe Iuda! Si cumparati si o cruce!"

Spre seara Isus a pornit agale printre maslini, spre Betania. Nu-I mai era foame!