marți, 26 mai 2009

MEDITAŢIE DULCE-AMĂRUIE

Doamne,multe-s de vânzare
Şi mai scumpe şi nu prea,
Între Mall şi miniprix-uri
Se tot duce viaţa ta.
Când ajungi să ai ce-ţi place,
Tocmai afli cu stupoare
Că a apărut pe piaţă
O maşină şi mai mare.
Că prietena superbă
Ce o ai de-anul trecut
Este astăzi surclasată
De vreo trei, poate mai mult.
Când credeai că strălucirea
Te învăluie mai tare
Şi-a înălţat unul o casă
Cu mai multe dormitoare.
Şi alergi cu disperare
Ca să fii şi tu în top,
Când de fapt sufletul tău
E demult, demult în plop.
Nu mai vede,nu-nţelege,
E ameţit şi vinovat,
Nu mai face diferenţa
Între bine şi păcat
Simţi un gol, dar nu-nţelegi
C-ai puterea să alegi,
Că de fapt nu eşti legat,
Doar un pic cam deplasat.
Poţi să guşti din libertate
Şi să strigi apoi SE POATE!
Poţi să râzi de vrerea lumii
Şi de tot ce-au spus nebunii
Să-I dai sufletul din tine
Lui Cristos şi va fi bine.

de Mina Ianovici

miercuri, 20 mai 2009

Tirania nimicului

Scriitorul francez Leon Daudet descrie un general care a venit să inspecteze un spital militar aflat în spatele frontului.Colonelul comandant al spitalului l-a condus pe general în dreptul patului unde zace un ofiţer care şi-a pierdut în luptă braţele şi picoarele.Generalul privea cu atenţie trupul amputat şi părea dus pe gănduri.Se reculege, desigur, se înfioară.Se pregăteşte să rostească vorbe de compătimire.Vorbe de duh, de glorificare.Dar nu, se întoarce către colonel şi spune:
- Bine, bine dar de ce nu e tuns?Regulamentul prevede că spitalizaţii trebuie să fie tunşi!

De astfel de orori creştinului îi este silă şi groază.Trăim un timp de triumf al mărunţişurilor.O tiranie a nimicului.Visele noastre sunt pline de haine de firmă, maşini, cărnaţi şi fantasme.Discuţiile se învărt în jurul Elodiei, a nenorocirii de a fi în România, a corupţiei generalizate.

Două sintagme nenorocite gătuie orice bine:”să nu se pară că...”, „să nu se spună că”!

Dumnezeu este simplicitate, bunătate, compătimire şi URGENŢĂ!Caut urgent creştini urgenţi!Gata să facă binele nu mâine ci ieri!Hic et nunc, adică aici şi acum!Suspendaţi între cuvănt şi faptă ne deşirăm zilnic.Înghesuiţi de reguli stupide, asediaţi de condici de prezenţă, topiţi sub ochii necruţători ai bucherismului, ajungem să lăsăm nimicul să ne facă ucenicii lui.

Ţineţi piept îngustimii şi răutăţii!.Demolaţi regulile care ne transformă în momâii umblătoare.Hristos în noi nădejdea slavei.El e Biruitorul.El a vindecat azi deşi unii au aflat mâine.Noi vom afla mâine că azi nu am făcut nimic!

Omorâţi fanatismul logic care confundă odihna cu neintervenţia şi prudenţa cu frica.Unde e durere se impune leac.Amin şi atăt!Că o fi sau o păţi...!Că unii zic iar alţii ba...să nu fie treaba ta!Foamea altuia e problema ta.Foamea ta e problema Domnului!Tu eşti leacul lui Dumnezeu.Nu mai aştepta sticluţa aceea mincinoasă cu o etichetă colorată.Izvorul nu îşi face reclamă.Curge şi se oferă.

Oameni buni şi sfinţi!Numiţi mărunţişurile, mărunţişuri şi nu daţi nici o greutate nimicului.Lăsaţi-l să fie ceea ce este.Nimic!Dezumflaţi-l pe tiranul nimic întorcăndu-i spatele şi ocupăndu-vă de milă, jertfire şi multă, multă dragoste de semeni!

vineri, 8 mai 2009

De ziua mea!

40 de ani.De azi este noua bornă.
Primăvară, mai înflorit.Dumnezeu şi-a făcut partea.Găndul îmi zboară la Mina.La Aniela şi la Carina.La cafeaua pe care o beau cu ea de 17 ani.Ieri, 7 mai, am sărbătorit curajul şi dragostea care nu calculează.Ziua aniversară a căsătoriei.Am trei inimi pe care le numesc familie.Găndul acesta aproape mă blochează.Ce dar!
Mulţumesc Mina!A fost un punct în viaţă cănd nici eu nu am crezut în mine.Tu însă ai văzut o promisiune.
De dimineaţă mi-ai spus că eşti fericită cu mine.Nu pot să îţi răspund decăt spunându-ţi:iartă-mă!Nu pentru că am lipsit des de acasă.Ci pentru răutate.Pentru lentoarea schimbării.Pentru refuzul de a te asculta uneori.Pentru bălbele mele sufleteşti.Un singur dor, o singură rugăciune:du-ne Doamne în cer şi ţine-ne acolo veşnic!
Bisericii!
Nu sunt un pastor bun.Pas cu pas ne învăţăm unii pe alţii.Şi aşa ne vom face bine unii altora.Suntem, în fapt, o echipă.Am încercat să rămănem uniţi.M-am smerit cât am putut.Atăt mi-a ieşit deocamdată.Mulţumesc,Mărcuţ!Mulţumesc,Ştefan!Voi sunteţi pastori mai buni.Stiţi că trei e o cifră mai bună decăt doi.Sau unu!Mă rog să fim o bucurie pentru Dumnezeu.Vă rog să aveţi răbdare.Şi dragoste.Lucrurile bune ne vor fi dăruite.
Prietenilor!
Am mare nevoie de voi!
Lui Dumnezeu!
Mi-e tare dor...!

marți, 5 mai 2009

Vladimir Pustan şi un Dumnezeu măreţ!

Nu ştiu cât de mult contează ceea ce voi scrie.În sensul că nu voi fi obiectiv.
Îl preţuiesc pe Vladimir, ca predicator.Îl iubesc ca suflet.Lăngă el nu poţi dormi.Ori pleci, ori rămâi şi arzi consumându-te ca o lumănare!

Şi-a făcut cruce!E vinovat!La fel de mult suntem noi toţi!Cruce şi-a făcut mai de mult.De pe vremea cănd pleca nemăncat şi blamat de pe la casele de cultură unde predica de dorul lui Dumnezeu şi de dragul de a vedea păcătoşii mântuiţi.

E vinovat!La fel de mult ca noi toţi care L-am desacralizat pe Dumnezeu.Un Dumnezeu fără poezie e un Dumnezeu amorf.L-am cuantificat, căntărit şi categorisit pe Dumnezeu.Ca să încapă în bisericile noastre!În felul în care vrem noi.

Măreţie!Iată ce este Dumnezeu.
Eu acesta am simţit în predica lui Vladimir.Măreţia unui Dumnezeu care nu poate fi confiscat.Îmi vine să mănănc din acest Dumnezeu.Şi nu mă mai satur.De multe ori îmi vine să strig tinei,lutului: dă-te jos de pe mine şi lasă-mă să zbor!

De ceva vreme ne cunoaştem.Ne-am apropiat.Iată ceva ce vreau să ştiţi: tot timpul petrecut împreună am discutat, am plănuit şi ne-am rugat pentru a face lucrarea lui Dumnezeu.Nu l-am auzit vorbind de rău pe cineva.L-am văzut rănit, îndurerat.Neânţeles de atâtea ori.Dar vertical, serios şi cu inimă largă pentru oameni.

Nu sunt obiectiv.Pentru că nimeni nu este.E o poveste frumoasă, un cuvănt isteţ...şi atăt.Obiectiv este tonomatul, calculatorul şi portofelul.Dacă îl ai.
Eu sunt om.Dragostea acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul!

Nu scriu ca să îl apăr.Slujba aceasta o face Dumnezeu.Nu scriu fiindcă îi sunt prieten.Pentru că prietenia nu se zideşte pe vorbe.

Scriu pentru că mă doare.Scriu de dragul măreţiei lui Dumnezeu!Scriu pentru că eu cred în voi!În cei ce citiţi.Şi ştiu că voi veţi înţelege!Dincolo de cele văzute.Ce mare eşti Tu, Dumnezeule!