sâmbătă, 24 aprilie 2010

Jurnal de Calatorie - Turneul Ciresarii 1 - a doua zi

Ziua a doua.

Pe la 6.30 Vladimir a inceput sa umble prin camera. Se culca tarziu, se trezeste devreme. Doarme putin. Nu e chiar colegul ideal de camera pentru cei ce vor sa aiba tenul intins. Doar ca, impreuna, nu avem nevoie de somn ca sa visam. O facem cu ochii deschisi…!

Ne-am rugat in sala de mese. Fiecare nume de ciresar a fost adus inaintea lui Dumnezeu. Cu problemele, asteptarile si credinta ca El va avea grija de toate. Am inteles, rugandu-ne, ca toti avem dureri dar ca nu trebuie sa le purtam singuri. In timpul rugaciunii am stiut ca Dumnezeu va fi prezent la Sibiu. M-am uitat la fiecare chip in parte. Cu totii cantau lui Dumnezeu. De dragul Lui. Si atunci am stiut ca dragostea Lui se va revarsa peste Sibiu.

Pe la 15.00 am plecat spre Sala Sporturilor “Transilvania”. Pe la 16.00 ne-am intalnit cu Nicu Bijboaca care ne-a condus. Multumim pentru dragostea si ajutorul dat. Am ajuns. O sala frumoasa de 2000 de locuri, dar cu probleme pentru sunet. Cativa tineri ne-au asteptat ca sa ne ajute. Le multumim! Am achitat costul inchirierii. Nu a fost mic. Si cand esti singur pare si mai mare. Multumim bisericii Emanuel pentru donatia de 700 ron. Dumnezeu sa va rasplateasca!

La ora 18.00 sala a fost plina pana la refuz. Pastorul Iosif Tirla a cerut in rugaciune insotirea lui Dumnezeu. Cu fiecare cantare, cu fiecare minut de rugaciune, dragostea lui Dumnezeu aducea oamenii mai aproape de cer. Multi ortodocsi laolalta cu baptisti, crestini dupa Evanghelie, penticostali, catolici, reformati, adventisti au laudat numele Lui.

Vladimir a predicat cum devenim crestini. Nu prin:
- nastere
- nu prin membralitate la o biserica
- nu prin fapte bune

Ci prin credinta in Hristos Isus. Fiecare cuvant rostit a fost o judecata, dar si o speranta ca se mai poate face ceva. Predica s-a ispravit la 19.10. Am chemat oamenii laHristos. Zeci de oameni au coborat. Cu inima zdrobita. Nu a fost usor pentru ei sa ajunga in fata, langa noi. Pentru ca sala nu permitea coborarea directa, am amenajat scari speciale pentru coborare.Numai Duhul lui Dumnezeu i-a purtat pana jos. In plans, suspin si marturisire oamenii s-au frant inaintea lui Dumnezeu.

50 de minute a durat rugaciunea. Pentru ca dorim sa fim crestini. Toata viata. De dragul lui Hristos. Atatia oameni au predat viata, trecutul, poverile Tatalui Ceresc. Acolo, la Sala Sporturilor din Sibiu, Dumnezeu a mantuit vieti.

Dupa serbare o maicuta ne-a intrebat daca avem ce sa mancam. Se framantase toata ziua pentru noi. Si a copt o paine de vreo 5 kg. Ca sa nu ne culcam flamanzi. Inca nu am avut curajul sa rupem din acea paine. Pare venita din alta lume. O lume in care oamenii iubesc pur si simplu fara nici un calcul.

Am strans si am plecat. Dar o parte din noi a ramas acolo. Cu oamenii aceia care pentru 2 ore au fost …doar crestini! Pe drumul de intoarcere m-a sunat Nelu Brie. Venea de la Timisoara. S-a bucurat impreuna cu noi de biruinta lui Dumnezeu. Doamne ajuta!

E ora 6 dimineata cand scriu aceste randuri. E atata liniste ca aproape pot sa aud indemnul Duhului: ‘’mergeti mai departe!”

Ne asteapta Brasovul!

Un ultim cuvant: rugati-va pentru noi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu