vineri, 18 septembrie 2009

Diazepam, red bull şi bragă!

“Mai e şi ceva de învăţat, nu numai de văzut, pe lumea aceasta” Constantin Noica

La ceva vreme după turneul Cireşarii Sud frământ amintiri. Cumva sudul ţării e ca blogul meu. Încremenit pe aceiaşi pagină. Refrenul unui cântec creştin spune: “eu stau şi aştept să se întâmple ceva…!” Iar după o vreme înţeleg că singurul lucru care se întâmplă e …că stau!
De câte ori mă găndesc la ceea ce a fost mă surprind privind pierdut în zare. Cu gândul să mă sprijinesc de ceva ca să nu mă ia cu ameţeli.
În fiecare seară Vladimir s-a chinuit să doarmă. Pe lângă faptul că e nocturn e şi matinal. Înfricoşător…! Nedormiţi, presaţi şi derutaţi de ceea ce vedeam zilnic. Aşa s-a ajuns la formula cu diazepamul. Puţină odihnă furată nopţii. La Galaţi seara, tărziu, după ce am trecut cu bac-ul separaţi, mă pregătem să recuperez microbuzul cu instrumente. Cu un red bull langă mine, făceam calcule. E 23,30. Pănă vin ei, pănă ajung eu, pănă ne întălnim şi îi conduc la locul unde eram cazaţi se face 1,30 dimineaţa. Deci pot sa îl beau. Efectele se vor risipi pănă termin. Tot calculănd l-am văzut pe Vladimir că îşi ia diazepamul cu red bull meu. E una dintre revelaţiile acestui turneu.
Între diazepam şi red bull e de fapt povestea sudului. O toropeală săcăietoare a bisericii. Toropeala de a doua zi. Cea după ce ai luat diazepamul ca să dormi. Altminteri dacă stai treaz şi te găndeşti la ce se întămplă, îţi creşte barba automat. De necaz, de durere. Durerea unui sud în care oamenii nu sunt religioşi. Sunt pur şi simplu truditori. Problema sudului nu e aceea că trebuie să lupţi contra reliogizităţii oamenilor. Mulţi nu o au. Acolo oamenii luptă pentru existenţă. Cultivarea sentimentului religios e o aventură. Nu poti construi pe o educaţie spirituală, oricum ar fi ea. Fiindcă lipseşte. E nevoie de un mesaj axat pe problemele de viaţă curentă. Şi de o manifestare a puterii lui Dumnezeu. În şi prin biserică.
Materialism, filosofii la colţul birtului, viaţa amestecată cu seminţe de floarea soarelui, ocultism, misticism şi multă lene! Iată pictograma unui sud mâncat de Bărăgan. Fără evlavia sădită de o bunică credincioasă, făra o cultură evanghelică ca în Ardeal, sudul apare ca o zonă în care puterea Lui Dumnezeu şi un mesaj realist, cu răspunsuri concrete sunt necesare. Slujitorii sunt insomniaci datorită greutăţilor mari. Fiecare cu diazepamul lui caută să supravieţuiască. Duminica sau la căte un eveniment un red bull rezolvă problema. Organismul a slăbit. Funcţiile motorii sunt la jumătate. Prospeţimea viselor dumnezeieşti e înlocuită cu un energizant pămăntesc. Dezamagiţi, lăsaţi singuri, fără susţinere, cei mai mulţi dintre slujitori trăiesc cu diazepam şi red bull. Nicăieri în ţară nu este mai multă izolare ca în sud. Slujitorii stau şi aşteptă să se întămple ceva. O viziune la nivel de sud, nu există. Slujitorii sunt fiecare cu cutia lui. Cu biserica sa. Resuse fenomenale sunt ignorate. Nu sunt ochi pentru ele. Tineretul e ca un vulcan care stă să erupă. S-a creeat o mentalitate de clientelism. De aservire a omului de către om. De aşteptare a ceva sau cuiva. Parcă am fi clienţii nu slujitorii lui Hristos. Neputinţa e peste tot. Cu atătea justificări. Nu sunt oameni. Nu sunt slujitori. Nu sunt bani. Oamenii sunt împietriţi. Bisericile sunt divizate şi preocupate doar de propria firmă. Respectul între slujitori care conferă demnitate şi bucurie este înlocuit de aservire şi neînţelegeri. Marea viziune este scaunul propriu şi nu tronul Împărăţiei. Paradoxul stă în faptul că există resurse. Că unul şi acelaşi slujitor dezamăgit, toropit, insomniac poate deveni peste noapte un slujitor plin de speranţă, proaspăt, treaz. Am văzut asemenea transformări.
Undeva în Galaţi, mergănd pe stradă am văzut o tonetă care vindea bragă. Şi îngheţată. Grupul cireşarilor nu ştia ce este braga. Toţi au cumpărat îngheţată. Cu nume sofisticate, culori aprinse şi etichete strălucitoare. Eu şi Vladimir am luat bragă. Un produs romănesc din moşi strămoşi. Natural, cu iz de Creangă şi Fănuş Neagu. Am incercat braga romănească. Nu toţi. Unii nu au avut curajul. Vladimir a baut pe nerăsuflate. A mai luat. La pachet. Eu am băut dar nu cu nesaţ. Parcă cea de Moldova e mai reuşită. Socata îmi place mai mult. Braga a fost cea de-a doua revelaţie.
Dumnezeu ne-a dat un Vladimir Pustan. Şi nu numai. Atăţi oameni valoroşi slujesc Domnului. Dumnezeu ne-a dat o ţară deosebită. Un spaţiu creştin. Cu valori conservate în spaţiul mioritic. Cu bragă şi socată romănească. Cu zacuscă şi măncare de urzici. Şi noi alergăm după soluţii de import. Îngheţata pe care am cumpărat-o a fost cea mai mare păcăleală. Arăta bine, promitea mult. Apă îngheţată cu minciună de căpşuni sau fistic sau mai ştiu eu ce. Dumnezeu ne-a daruit resuse. E nevoie doar de unitate creştină. De întoarcerea la valorile şi crezul creştin. De credinţa că Dumnezeu lucrează cu noi şi prin noi, slujitorii săi. De evanghelizare 100%. Ne-am instituţionalizat. Ne-am domnit. Am creeat fel de fel de reguli şi structuri. Am facut din pastor un boier. Reflectoarele sunt mai importante ca lumina lui Hristos. Ce e de făcut? O porţie de bragă ar rezolva problema. Adică să ne uităm în propria curte pentru a găsi soluţii. Să ne punem nădejdea în Dumnezeul care iubeşte Romănia. Să ne întoarcem noi, slujitorii, la Dumnezeu. Cu post, plans şi mărturisire. Şi apoi să îndrăznim. Să mergem cu făgăduinţele lui Dumnezeu ca sub un steag. De dragul lui Hristos. Vom primi putere. Vom primi mesaje. Simplitate, naturaleţe şi credincioşie. Urăsc diazepamul. Că mă toropeşte. Mai bine nu mai dorm şi mă rog. Şi strig şi plăng. Urăsc red bull-ul. Că este un energizant de import. Care te lasă după consumare epuizat şi năuc. Mai bine bragă. E naturală. E simplă. E romănească. E mai la îndemănă. Cu alte cuvinte, ce avem noi trebuie folosit. Unindu-ne, rugăndu-ne, postind şi iubind. Unii pe alţii şi împreună pe Dumnezeu.

13 comentarii:

  1. E o zona a celor mai naucitoare contraste. Acolo cerul se uneste cu pamantul: totuna, cer si pamant, amestec intre urme de credinta si spiritism, cuvant cu superstitii babesti, a vorbit Domnul si a cantat cocosul in semn de ploaie. Muntenia - dar e campie nesfarsita. Granarul Europei candva, azi cu cei mai saraci si mai amarati oameni; mai rau ca saracia si mizeria sunt acceptate ca fiind normale...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cunoastem din experienta sau din auzite "inclinatia" sudistilor:spre efemer.Greul poate sa va ajunga, dar nu sa va si depaseasca.Si parca orice cuvant adus in fraza, spre imbarbatare, e mult prea putin multe prea de prisos.Aleg ca alaturi de dumneavoastra in noptile de nesomn si framantare(care le avem si noi studentii unoeri)ma voi uni in cugetare, cantare de lauda si rugaciune spre ceea ce spuneati:sa ne iubim unii pe altii si impreauna pe Hristos.Asa vom avea biruinta noi-cei care privim de departe dar si cei care se implica intr-un mod total si daruit.Si chiar daca unii slujitori, "slujesc" pentru un renume, "slujesc" pentru fatada, slujesc chiar si pentru a capata o cununa-si acest aspect nu e rau, totusi consider ca a-i evangheliza pe oameni inseamna a-l prezenta pe Hristos-unicul Dumnezeu!a vorbi despre El intr-un mod atat de frumos incat sa ajunga sa se indragosteasca de El si numai din auzite.Si astfel, sa fie determinati sa isi doreasca sa Il cunoasca , sa Il simta, sa Il traiasca si mai mult prin ceea ce numim-ceva rar!.Restul va ramane sub umbra de praf a vremii pline de deserteciune dupa cum aminteste si Eclesiastul:"totul este desertaciune".Aduc un ultim gand,imbracat intr-o nota mai obtimista, prin a va spune:totusi noi avem cui ne inchina, avem la cine striga avem un Dumnezeu.Si Acela care guverneaza si vegheaza peste tot si toate va privi spre inimile sincere si pline de incredere in El.El va fi cel care va va deschide ochii mintii, ca sa puteti vedea izbavirea(spre orice lucru bun si desavarsit).Psalmul 2:12 aminteste:"ferice de toti cati se incred in El!".Mai ridicati-va inca o data, aveti incredere si veti gusta fericirea!...cu aceeasi sinceritatea pentru cei care vor birui!!....Domnul cu voi.Si noi cu Domnul!Amin

    RăspundețiȘtergere
  3. nu am privit niciodata din punctul asta de vedere sudul tarii...mi-e greu sa inteleg ce spui...mi-e greu sa cred...ma voi ruga la dumnezeu pt zona asta ,daca nu ai ajuns niciodata acolo nu poti stii ce se intampla... prinde curaj ,fa lucruri mai mari pt dumnezeu uneste crestini prin bisericile pe unde mergi in post si rugaciune pt zonele acelea provoaca-i ,indeamna-i ...fa ceva....domnul cu tine

    RăspundețiȘtergere
  4. M-a uimit felul in care ati descris zona de sud...nu vreau sa va contrzaic, poate asa se vede din afara! Eu locuiesc in aceasta zona, am fost la evenimentul Ciresarii in orasul unde locuiesc. Intr-adevar e o zona saraca din multe puncte de vedere si mai ales d.p.d.v spiritual dar pe mine m-a incurajat sa vad ca lucrurile incep sa se miste. In afara de concertul organizat de Ciresarii&Pustan, au mai fost cateva evenimente evanghelistice si oamenii au avut ocazia sa vada ca ceva se intampla. Domnul mi-a pus pe inima, mie si tinerilor din biserica de unde sunt sa ne invitam prietenii care nu-l cunosc pe Domnul la serii de film si discutii despre crestinism, mantuire. E nevoie de initiativa si dorinta pentru oamenii nemaintuiti! Domnul sa lucreze si in sud!

    RăspundețiȘtergere
  5. Dumnezeu are timpul lui pentru toate... Dar sunt ferm convins ca noi, omenii, ii intarziem mult lucrarea, pe care El o urzeste si o ticluieste indelung, in detaliu. Cand Domnul Christos s-a rugat de noi sa rugam pe Domnul secerisului sa scoata lucratori ... si Petru cand statea uimit gandindu-se ce fel de oameni ar trebui sa fim noi asteptand si grabind venirea Zilei Domnului sunt sigur ca nici unul nici altul nu aveau in vedere faptul ca Dumnezeu a intarziat, a uitat, sau nu a dat (trimis) lucratori, ci faptul ca noi nu suntem inca pregatiti si destoinici ca sa primim tot ce ne-a pregatit El. Fie ei oameni, fie lucrari, fie minuni, fie potop de popoare mantuite... Am fi (noi) mult mai puternici daca EU as face ceea ce spun, cand spun, sau daca as anunta cand nu mai ajung la intalnire sau as recunoaste rapid cand nu se mai poate face nimic din ce am promis. Adica daca as da dovada de bun simt... si acestea sunt lucruri marunte, ca niste vulpi mici care strica viile mari! Altfel e numai gura de mine... si nu la aceasta am fost chemat de Christos. Sunt ceea ce sunt si nu pot fi nimic mai mult, dar pot sa am un caracter care sa imi faca cinste, chiar daca vor fi oameni care vor cauta in orice fel sa ma faca sa ma dezic de orice strop de demnitate. Poate suntem prea obositi sa mai fim integri "total" sau "integral". Sau poate in sud radiatiile sunt mai mari... oricum nu avem scuze! Cel putin nu avem scuze care sa nu ne acuze! Suportam cu totii toropeala sudista si ne miram fiecare in parte cat de mult putem rezista fara sa luam nici o atitudiune constructiva! Stam in asteptare dand dovada de multa intelepciune... si ne inteleptim asteptandu-ne unii pe altii, acumulam si parca nu ne mai saturam, urcam singuri pe culmile cunoasterii, si tot urcam si parca am uitat ca sa mai coboram sa mai dam mana cuiva sa mai urce cu noi. Suntem ca niste piscuri pustii, ca niste vulturi singuratici, zgribuliti de vantul inaltimilor izbindu-ne gatul plesuv. Dam la o parte orice pinguin care ar putea sa se ridice la aceeasi inaltime (sau mai sus!) duca-se-n mare (in marea uitarii, daca se poate si a anonimatului etern), ca sa ne creasca puii si sa ne ia locul. Doar pentru ei ne zbatem slujind din rasputeri, si invatandu-i sa trudeasca asemenea, ca sa poata ramane in varf, acolo unde le-am tinut locul cald. Harul este 99% transpiratie sustinem comozi, si ne turam motoarele slujirii transpirate in van la 200%. Si se vede ca nu am fost inspirati nici macar 1%! Suntem comozi in spiritualitatea noastra inchipuita de multe ori! Suntem cum suntem si nu mai avem alte asteptari de la noi si intarziem cu felul nostru de a fi venirea Zilei Domnului.
    Ce este de facut? Nu stiu exact! Dar am fi (noi) mult mai puternici daca EU as face ceea ce spun, cand spun, sau daca as anunta cand nu mai ajung la intalnire sau as recunoaste rapid cand nu se mai poate face nimic din ce am promis. Adica daca as da dovada de bun simt...

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule Florin Ianovici
    Ma deranjeaza faptul ca vreti sa comunicati folosind stilul de reportaj cautand un limbaj mai putin folosit la amvon.Asa cum m-a socat cuvantul "cocina" cand ati vrut sa vorbiti despre fiul risipitor.Evident ca va cunosc aproape personal,v-am ascultat in locul de inchinare,va citesc interventiile,in parte pentru vreau sa tin pasul cu ce gandesc cei din fruntea poporului,in parte pentru a cauta exprimarea credintei in generatia dvs.De cele mai multe ori dvs.comentati,de cele mai putine ori cautati raspunsuri pe care nu le aveti sau dvs intrebati si tot dvs raspundeti.Se pare cai care ajung sa predice Evaghelia,dupa un anumit timp capata un sindrom ,acela al detinerii adevarului absolut,priviti la marii evasnghelisti americani:toata stima pentru bagajul de cunostinte pe care-l stapanesc si -l folosesc,dar foarte rar recunosc ca au lipsuri,ca nu cunosc suficient un anume capitol al existentei relatiei cu Domnul Dumnezeu...Stimez si apreciez eforturile si activitatea Dvs,sunt constient ca este de multe ori extrem de dificil,insa trebuie sa acceptati ca va lipseste ceva.Succesul vestirii Evangheliei nu depinde de diazepam sau braga,nici de eforturi personale nici de capac itati intelectuale,ci de cu totul altceva...cu deosebita stima si cu cele mai sincere intentii(bune) , al dvs frate in Hristos,zxcv

    RăspundețiȘtergere
  7. ... frate ca pastor teai gandit uneori ca santem generatia ambalajelor,generatia reclamelor ,la fel ca si ingetata santem noi tinere ambalatii in haine stralucitoare ,in instrumente tot mai performante,in programe foarte bine conduse de pastori,cantam perfect,recita numai cine ii perfect ,ce-i braga frate-un balbait la poezie,ce-i socata...un afonla microfon. ai lasa in biserica ta asa ceva...oare nu ne ambalati frumos ,sclipitori ,...de ce ne dai braga...vrei sa consumam braga luati ambalajele sliptoare de pe noi uitati inauntru in inimile noastre oare nu ati luat tiapa...aidoma ingetati .daca vrei inauntru braga pune baza mai mare pe lucrarea duhului sfant in vietile tinerilor ...vei gasi braga si nu te vei satura de ea ...dar daca lucreazafirea ambaleaza frumos coloreaza dar ai inauntru lor '' inghetata'' rece si lipiciosa ....multa binecuvantare

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Florin, in timp ce citeam articolul tau, mi-a venit in gand o intrebare: ai avea curajul sa faci o radiografie a fiecarui judet din sud si poate sa propui o solutie? - asa ca unul care vede lucrurile din afara judetului.
    Ce s-ar intampla daca de exeplu,tu si Vladimir ati poposi cate 2,3 zile intr-un judet si ati discuta cu liderii evanghelici (care doresc sa discute cu voi)cu tinerii, etc.(si nu ar mai fi nevoie nici de diazepam sau red bull). Poate Dumnezeu va va folosi pe voi pentru a ajuta cateva judete din sudul Romaniei

    RăspundețiȘtergere
  9. Frate Ianovici, am vorbit cu dvs la Casa Studentilor din Craiova, despre o conferinta de tineret in Biserica Crestina dupa Evanghelie Craiova. Sorin Vieru v-a trimis mai multe mail-uri. Eu va trimit in calitate de persoana de contact a Bisericii. Noi dorim sa veniti dvs si credem ca aceasta conferinta va aduce un suflu nou de trezire in randul tinerilor din acest colt de tara. Ati propus al doilea week-end din noiembrie. Lucrul acesta se poate modifica in functie de programul dvs. Numai ca pana atunci vrem sa stim tema, subiectul si alte detalii organizatorice. Noi am spus si fratilor din conducere ca dvs veti tine predica de conferinta. Apelez la integritatea dvs, si asteptam un raspuns cat mai repede posibil. Va multumim anticipat.
    In Cristos, Bogdan Emanuel Radut, 0726-911929. emy_radut@yahoo.com
    www.cde-craiova.uv.ro - site-ul Bisericii
    http://emyradut.blogspot.com/ -blog-ul personal

    RăspundețiȘtergere
  10. Waw aveti blog! Ce mult ma bucur. Felicitarile mele. Va ascult predicile cu asa multa patima. Sunt convinsa ca sunteti un om al lui Dumnezeu si ca Duhul Sfant se afla prezent in viata dumneavoastra. Dumnezeu sa va binecuvinteze si nu incetati niciodata sa Il slujiti.

    RăspundețiȘtergere
  11. Frate Florin de cand se face semnul crucii si e acceptat la penticostali?Puteti da o explicatie?Va rog.Domnul sa va binecuvinteze!

    RăspundețiȘtergere
  12. fara ofensa
    vedeti ca ati scris "incremenit pe aceiasi pagina"
    ati folosit pluralul de la masculin: aelasi om, aceiasi oameni. pentru pagina este valabil aceeasi. corect: incremenit pe aceeasi pagina.
    cu respect

    RăspundețiȘtergere
  13. motto: "intre red bull si diazepam, a aparut un ....hipopotam"

    acuma, lasand rasul la o parte, constatam ca la inceput, in epocile mai primitive omul facea mai toate lucrurile pe care le folosea in gospodarie, de la hrana, pana la unelte si casa in care locuia
    atunci el stia si simtea foarte bine (si putea defini foarte exact) cum trebuie sa fie lucrul care il doreste, dar nu era asa de specializat ca sa il realizeze poate in detalii;
    acum, fiecare ne-am specializat; chiar daca se defecteaza robinetul si este de schimbat pe acolo cine stie ce piesa sau garnitura.......chemam instalatorul;
    daca se defecteaza ceva in sufletul nostru dupa o viata traita intr-un mod nu tocmai demn........chemam pastorul;
    acum, marele adevar este ca nu tuturor celor care au probleme li se poate imputa ca ei sunt de vina( pentru ca cei care ar trebui sa i ajute sa scape mai usor de anume sarcini neplacute...)
    insa, intr-adevar , nu cred ca pastorul poate fi in sufletul fiecaruia, sau poate nu doreste sa fie,fiindca nu are timp;
    astazi pastorii sunt atrasi in genere de multimi, si de numarul celor care se predau pe stadioane si la diverse expuneri;

    insa, ce mi-a sarit in ochi, a fost ca,
    pe vremea d-lui Isus multimile imbranceau adesea pe cei aflati in vreo suferinta, impiedicandu-i sa ajunga la isus;
    insa,Isus, poate tocmai din cauza asta, nu vindeca, nu scotea demoni in masa; intotdeanua el lucra individual cu fiecare om aflat in nevoie, si se oprea in mod special asupra fiecaruia, chiar daca multimea il zorea impingandu-l din toate partile;
    notorietatea lui nu consta in multimea de oameni care il urmau; nu acestia dadeau greutate pozitiei sale spirituale intre oameni;
    vreau sa zic , intr-un fel asa ca, poate in ziua de astazi pastorul este asa de specializat in cele sufletesti pe cat sunt de ingnoranti fata de aceste lucruri cei care au nevoie de sprijin in privinta sufletului.........
    asa ca, apare o fractura, o ruptura undeva

    astazi aproape toate lucrurile in societatea de consum se fac in masa
    toti se duc la un loc de munca( daca il au) si acolo stiu ei mai bine cum sunt tratati.........
    toti se duc la Cora, carrefour sau alt supermarket si isi umplu cosul cu aceleasi produse stas cu aditivi.......
    se "distreaza" uitandu-se la aceleasi programe TV.......( nu comentez efectele lor asupra psihicului uman)
    si "isi clatesc sufletul" stand in banca la biserica( adunare) si ascultand aceleasi predici care de multe ori le trec pe langa urechi in timp ce ei se gandesc la ultima problema pe care au avut-o saptamana asta..........
    deci, si biserica a intrat in hora societatii de consum.........
    exact modul in care se poate ajunge la sufletul omenesc este ignorat in favoarea iuresului lumiii de astazi care ne mana de la spate si ne mana, si ne mana.........
    dar incotro???
    ca, muncim 20-30 de ani in mod cinstit, manati de la spate sa facem mai mult ,mai bine, iar dupa aceea, cei care ne conduc din umbra decreteaza o criza si toata valoarea muncii se duce pe apa sambetei.......
    poate ca ar trebui sa stam, sa ne oprim la fiecare, asa cum facea Isus,- mai putin=mai bine

    RăspundețiȘtergere