Toma, fratele meu!

Aseara, cineva mi-a dat un sms cu urmatorul continut: "are ceva daca stau acasa si ma rog?". O persoana ranita prefera sa evite oamenii din biserica care i-au adus durere.

E oare Toma exemplul potrivit pentru a spune celor raniti sa vina la biserica? Am auzit de atatea ori expresia: "Toma nu a venit la biserica si a ratat intalnirea cu Domnul. Aveti grija sa nu faceti si voi la fel!"

Ucenicii erau impreuna, dar cu usile incuiate de frica iudeilor. Nu prea semana cu o biserica. Folosim exemplul lui Toma si declaram necredinciosi pe cei ce nu vin la biserica. Nu mi se pare corect.

Corect este sa intreb daca Hristos mai vine la biserica! Sigur, am auzit ca nu trebuie sa privim la oameni. Am auzit, de asemenea ca Dumnezeu este prezent la biserica inainte ca oamenii sa vina. Sunt nedumerit. Ce sa faca Dumnezeu de Unul Singur la biserica? Sa deschida usile, ferestrele? Nu vreau sa fiu ireverentios. Dar am citit in Biblie ca Hristos locuieste in noi. Ca El a luat chip in oamenii credinciosi. Si atunci, nu noi suntem cei ce Il aducem pe Dumnezeu la biserica? Daca fiecare dintre noi L-a pastrat pe Dumnezeu in cuget si in inima, atunci El vine odata cu noi la biserica. Altminteri...

Toma necredinciosul? Da, in sensul in care Hristos i-a spus sa fie credincios si nu necredincios! Apelativul acesta I l-a atribuit Hristos! Dar s-a terminat bine. Toma a plecat in India si a murit martir la Maderas. Eu plec acasa de la biserica si nu ma schimb, sau ma schimb greu. Si nu ma omor cu firea de nimic. Daramite sa mor pentru Hristos!

Cel mai aproape de inima mea e faptul ca Hristos e tare bun. Privesc in nadejde spre duminica Tomei. Doamne vino si vorbeste-ne! Simpla Ta prezenta va vindeca necredinta noastra!