luni, 12 aprilie 2010

Despre reusita si nereusita

Omul este o fiinta care simte nevoia sa creada, atat el cat si ceilalti, ca realizeaza anumite lucruri mai bine decat altii. Sa fii bun in ceea ce faci este o latura a implinirii umane. Dar, daca ai sansa de a fi bun in ceea ce faci, "mai bun decat ceilalti", ajungi sa te crezi superior, iar superior nu poti fi decat in raport cu inferiorii.

Ca si in vremea lui Solomon, inca mai e valabil faptul ca "orice mestesug si orice iscusinta isi are temeiul in pizma unuia asupra altuia."

Daca vei cauta sa faci fata nobil, crestineste succesului, vei accepta a doua lupta a invingatorului, lupta cu sentimentul distructiv al propriei superioritati.

O pierdere ne pandeste tot timpul. Daca nu am pierdut pe dinafara, incepe lupta pentru a nu pierde pe dinauntru, sau poate nici macar nu mai incepe.

Ma plangeam odata unei cunostinte ca nu imi iese nici cel mai mic lucru, daca nu intervine Dumnezeu sa imi dea putere, intelepciune si atatea alte lucruri. Raspunsul m-a facut sa imi treaca parerea de rau ca lucrurile stau asa. Mi-a spus ca ea se straduieste in fiecare zi sa creada ca are nevoie de Dumnezeu, pentru ca ei ii ies bine toate lucrurile, fara o stradanie foarte mare. Am tras concluzia ca e un handicap sa nu iti iasa bine ceea ce faci, dar ar putea fi un handicap mai mare sa iti iasa lucrurile bine mereu, asa cum ne dorim toti.

Daca nu ni se indeplinesc dorintele, putem deveni frustrati, rautaciosi, cartitori, ursuzi sau poate vom alege constient, pentru ca este o problema de alegere sa fim smeriti, blanzi, multumiti in lipsurile noastre, multumiti cu fraul pus de Dumnezeu, de vremuri, de intamplari, sau chiar de noi insine, pentru ca, vrem - nu vrem ne intalnim oricum rodul umbletelor noastre.

Dar si invinsii si invingatorii iuresului social au nevoie de acelasi lucru: detasare - detasare de pierdere si detasare de castig, pentru a nu se inrai.

"Urma alege", iar la urma nu va mai conta ce te-a inrait, castigul sau pierderea, pentru ca barometrul masoara sufletul, iar daca se arunca o privire si spre fapte, este pentru a vorbi din nou despre suflet, cel care se va desprinde la final si va pleca spre locul pe care si l-a pregatit zi de zi, o viata.

Mina Ianovici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu