Saptamana Patimilor - Luni

Unul venea din Betania. Nu a mai ajuns la Marta. A stat in apropierea Ierusalimului. Sub cerul liber. Rugandu-se pana dimineata. Pe la 6 a plecat spre Ierusalim. L-a incoltit foamea. S-a uitat si a zarit un smochin. Frunzele in adierea vantului ademeneau trecatorii flamanzi. Reclama mincinoasa. S-a abatut din drum pentru macar cativa muguri timpurii. Trecatorul ostenit s-a suparat. "Cum adica? Nu destul sunt eu trudit? Ma inseli cu fosnetul tau mincinos? Ma faci sa fac atata efort degeaba? In veac sa nu mai manance nimeni rod din tine" a zis Isus. "Sa nu mai pacalesti pe nimeni. Te condamn ca trecatorii sa iti vada adevarata fata."

Altul privea cu multumire Templul. Cu micul dejun in fata, se gandea multumit la sarbatoarea Pastelui. Comerciantii i-au platit birul. Anul acesta parca mai multi veneau la Ierusalim. Se uita cu dispret la calicii care se calcau in picioare si la neamurile pagane. Oameni fara Dumnezeu, isi spunea Caiafa.

Printre sirurile multimii din sanctuarul devenit iarmaroc, demonul profitului ranjea cu toti dintii de aur. Singura lui satisfactie era sa faca din pamantul sfant un maidan spurcat. Castig, exclusivitate, comision, oportunitate, afaceri - suiera el in urechile celor ce stau sa asculte.

Duhul Sfant vine in ritmul pasilor lui Isus. De aceasta data nu se mai aude chimvalul, nici harfa. Ci vajaitul biciului care se abate ca ploaia de vara asupra precupetilor. Un Calic cu alti calici, se napusteste asupra slugilor banului. Hotilor! Talharilor! Ati nimicit slava Tatalui Meu! Nu atat biciul sau focul care arde in privirea Lui i-a alungat pe negustori, cat biciul cuvintelor sfinte. Impreuna cu biciul Lui loveau Ieremia, Isaia, Maleahi.

S-au refugiat toti biciutii in fata curtii lui Caiafa. Oamenii argintilor zornaitori au batut la usa oamenilor Legii. Cu prestigiul sifonat si cu punga mai goala, Caiafa a zis: "Dati-mi bani si mergeti sa-l cautati pe Iuda! Si cumparati si o cruce!"

Spre seara Isus a pornit agale printre maslini, spre Betania. Nu-I mai era foame!