Întorşi din Turneul Cireşarii Est 2, bucuroşi şi biruitori, ne-am adunat puterile şi pornim într-o nouă expediţie...Turneul Cireşarii Nord. Începând cu 21 octombrie ne veţi găsi în nordul României. Noi, Cireşarii, vă aşteptăm să ne închinăm împreună şi să ascultăm mesajele biblice prezentate de Vladimir Pustan şi Florin Ianovici. Fiecare Serbare Cireşarii va fi transmisă live la Radio Ciresarii (www.radiociresarii.ro).
JOI, 21 octombrie – Târgu Lăpuş - Sala de sport din cadrul Liceului „Petru Rareş” – ora 18
VINERI, 22 octombrie – Sighetul Marmaţiei - Sala Studio – ora 17
SÂMBĂTĂ, 23 octombrie – Satu Mare - Sala Filarmonicii – ora 17
DUMINICĂ, 24 octombrie – Borşa - Casa de Cultură – ora 17
Casa de cultura din Ghimbav are putine locuri. Dar bisericile s-au unit si au dublat capacitatea. Iata ca se poate cand se doreste. Multumim bisericii baptiste, crestine dupa Evanghelie, penticostale. De 13 ani nu a mai fost un eveniment evanghelic public. Exemplara mobilizare. Multumim Eugen Jugaru.
Unul dintre tineri marturisea ca a fost binecuvantat. Cu o seara inainte a stat in strada la Brasov. Nu a fost chip sa intre. Acum a “prins” loc in curte. Era fericit.
Vladimir a predicat: ”chemarile lui Hristos!”. O chemare a mantuirii – la El -, o chemare a slujirii – dupa El -, o chemare a rasplatirii – pentru El -.
Oamenii au iesit, si-au predat viata lui Dumnezeu.
Un soare bland ne zambea multumit.Dupa un suc si un fursec am plecat mai departe.
Duminica seara.
Zarnesti.
La ora 17.30 sala era arhiplina. Am inceput mai devreme. Scena a fost plina de copii care au cantat extraordinar. Nu au avut loc in sala si i-am urcat pe scena. O fetita de 5 ani si-a cumparat o Biblie. De culoare roz. Vladimir a intrebat-o daca stie sa citeasca. ”Incep azi”, a raspuns ea.
In timpul predicii Vladimir a cantat: “dincolo de zare, e o dimineata….!" Dar pentru a o vedea, el ne-a invatat sa stim ce ne dorim inainte de moarte.
Oamenii au ingenunchiat dorind ca prin viata lui Hristos sa biruiasca moartea.Un singur glas, a sute de oameni, s-a inaltat cerand: ”vreau langa Dumnezeu sa stau mereu!”
Nu am putut pleca la incheiere. O doamna a strigat ca a venit cu doua ore inainte si ca e prea putin. Am cantat cu ochii in lacrimi. Lacrimi de bucurie.
Multumim pastorului Sabin Babuta.
Ne-am despartit. Eu am plecat spre Bucuresti. Un drum de 2 ore si jumatate. Vladimir si ciresarii spre Oradea. Un drum de 7 ore.
Tare sunt bucuros. Bun este Dumnezeu si bine este sa il slujesti.
Va multumim ca v-ati rugat. S-a cunoscut.
Pe 13 mai plecam din nou:Mediasi, Reghin, Tg-Mures, Tarnaveni, Sighisoara.
Veniti cat mai multi cu noi. Prin rugaciune sau oricum puteti.
De dragul lui Dumnezeu.
Am plecat foarte motivati spre Brasov. Am ajuns pe la 15.30. Nu ne asteptau decat pe la 17.00. Cand am vazut cladirea mi s-a pus un nod in gat. Doar 400 de locuri. Cu o luna si jumatate inainte am contactat slujitorii sa gasim o sala potrivita. Teatrul Opera a fost solutia de urgenta pentru ca ni s-a spus ca toate celelalte cladiri publice din Brasov nu erau disponibile. Sau, ma gandesc eu, erau indispuse. Multumim frate Cicorschi, multumim frate Stanciu. Prietenul la nevoie se cunoaste. Iar voi sunteti prietenii nostrii.
De pe la 16.30 oamenii au inceput sa vina. La 17.45 a trebuit sa incepem. Sala era nefiresc de aglomerata. Sute de oameni s-au intors. Unii au ramas in strada. Dupa negocieri viguroase cu conducerea au fost primiti in curtea laterala. Acolo langa o boxa au ascultat mesajul Evangheliei.
In doua cuvinte Vladimir a surprins seara de la Brasov: ”Fericiti si tulburati”. Fericiti pentru ca acolo la Brasov am gasit oameni tanjind de dor dupa Dumnezeu. Dar si un Dumnezeu care asteapta oamenii. L-am cautat cu mana dreapta ridicata. Sa fim cat mai aproape de cer. Atat de mare a fost setea dupa El ca pana si o mana uscata, paralizata s-a intins dupa El.
Totusi inima noastra a fost si tulburata. Am gandit marunt pentru un Brasov atat de mare. Dar ne-am invatat lectia. Vom reveni, cu ajutorul lui Dumnezeu. Ni s-a promis sprijin pentru a inchiria patinoarul care are 5000 de locuri. Doamne ajuta!
Directorul teatrului, domnul Mihailescu, a promis ca se va duce la sotie, doamna Felicia Filip, cu un buchet de flori, semn al dragostei lui Dumnezeu. Va multumim domnule director de sprijinul acordat!
Pe la 6.30 Vladimir a inceput sa umble prin camera. Se culca tarziu, se trezeste devreme. Doarme putin. Nu e chiar colegul ideal de camera pentru cei ce vor sa aiba tenul intins. Doar ca, impreuna, nu avem nevoie de somn ca sa visam. O facem cu ochii deschisi…!
Ne-am rugat in sala de mese. Fiecare nume de ciresar a fost adus inaintea lui Dumnezeu. Cu problemele, asteptarile si credinta ca El va avea grija de toate. Am inteles, rugandu-ne, ca toti avem dureri dar ca nu trebuie sa le purtam singuri. In timpul rugaciunii am stiut ca Dumnezeu va fi prezent la Sibiu. M-am uitat la fiecare chip in parte. Cu totii cantau lui Dumnezeu. De dragul Lui. Si atunci am stiut ca dragostea Lui se va revarsa peste Sibiu.
Pe la 15.00 am plecat spre Sala Sporturilor “Transilvania”. Pe la 16.00 ne-am intalnit cu Nicu Bijboaca care ne-a condus. Multumim pentru dragostea si ajutorul dat. Am ajuns. O sala frumoasa de 2000 de locuri, dar cu probleme pentru sunet. Cativa tineri ne-au asteptat ca sa ne ajute. Le multumim! Am achitat costul inchirierii. Nu a fost mic. Si cand esti singur pare si mai mare. Multumim bisericii Emanuel pentru donatia de 700 ron. Dumnezeu sa va rasplateasca!
La ora 18.00 sala a fost plina pana la refuz. Pastorul Iosif Tirla a cerut in rugaciune insotirea lui Dumnezeu. Cu fiecare cantare, cu fiecare minut de rugaciune, dragostea lui Dumnezeu aducea oamenii mai aproape de cer. Multi ortodocsi laolalta cu baptisti, crestini dupa Evanghelie, penticostali, catolici, reformati, adventisti au laudat numele Lui.
Vladimir a predicat cum devenim crestini. Nu prin:
- nastere
- nu prin membralitate la o biserica
- nu prin fapte bune
Ci prin credinta in Hristos Isus. Fiecare cuvant rostit a fost o judecata, dar si o speranta ca se mai poate face ceva. Predica s-a ispravit la 19.10. Am chemat oamenii laHristos. Zeci de oameni au coborat. Cu inima zdrobita. Nu a fost usor pentru ei sa ajunga in fata, langa noi. Pentru ca sala nu permitea coborarea directa, am amenajat scari speciale pentru coborare.Numai Duhul lui Dumnezeu i-a purtat pana jos. In plans, suspin si marturisire oamenii s-au frant inaintea lui Dumnezeu.
50 de minute a durat rugaciunea. Pentru ca dorim sa fim crestini. Toata viata. De dragul lui Hristos. Atatia oameni au predat viata, trecutul, poverile Tatalui Ceresc. Acolo, la Sala Sporturilor din Sibiu, Dumnezeu a mantuit vieti.
Dupa serbare o maicuta ne-a intrebat daca avem ce sa mancam. Se framantase toata ziua pentru noi. Si a copt o paine de vreo 5 kg. Ca sa nu ne culcam flamanzi. Inca nu am avut curajul sa rupem din acea paine. Pare venita din alta lume. O lume in care oamenii iubesc pur si simplu fara nici un calcul.
Am strans si am plecat. Dar o parte din noi a ramas acolo. Cu oamenii aceia care pentru 2 ore au fost …doar crestini! Pe drumul de intoarcere m-a sunat Nelu Brie. Venea de la Timisoara. S-a bucurat impreuna cu noi de biruinta lui Dumnezeu. Doamne ajuta!
E ora 6 dimineata cand scriu aceste randuri. E atata liniste ca aproape pot sa aud indemnul Duhului: ‘’mergeti mai departe!”
Fagaras. Un oras unde oamenii o duc greu. Candva o localitate bogata, astazi umbra a ceea ce a fost.
Am venit din trei directii diferite:Beius, Oradea, Bucuresti. Dar am ajuns aproape deodata. As fi ajuns mult mai devreme daca nu m-as fi ratacit undeva pe la Sercaita.
La un moment dat am intalnit o turma mare de oi. Treceau agale, prilej de meditatii metafizice. Aveam sub ochi transhumanta mioritica.
Excelenta mobilizarea tinerilor din biserici. Ne-au ajutat sa instalam sunetul. Bucuria lor inseamna o licarire de speranta.
Multumim pastorului Victor Muresan si slujitorilor bisericilor Baptiste si Crestini dupa Evanghelie. Organizarea a fost ireprosabila.
Vladimir a venit cu o cantare pe buze:”Domn,Domn sa inaltam!” Mi s-a facut dor de sarbatoare.De fapt sarbatoare e acolo unde sunt oamenii pe care ii iubesti si cu care slujesti lui Dumnezeu.
Sala s-a umplut la maximum. Credinciosi de peste tot. Multi ortodocsi, multi de la Oastea Domnului. Foarte multi oameni in varsta. Primavara inflorise mai devreme.
Am cantat cu toti, ne-am rugat si ne-am strans mainile cu bucuria unor oameni care cauta cerul. Am inteles mai bine ce inseamna raiul.
Mesajul lui Vladimir a fost din Faptele Apostolilor. Despre un Dumnezeu:
-Creator
-Suveran
-Judecator
-Mantuitor
Dumnezeu ne-a harazit unui destin. In mainile Lui Dumnezeu e viata noastra. Sa nu ne ingrijoram. Dar Dumnezeu are porunci clare. Nu putem trai cum vrem noi, ci cum porunceste El. Ne-a ridicat un Mantuitor. Unii il primesc, altii nu. Unii primesc un nume nou, sunt scrisi in Cartea Mielului. Altii raman un pronume nehotarat
Oamenii s-au frant. Lacrimile de cainta au curs. Prezenta lui Dumnezeu a coborat. Ne-am rugat pentru oamenii ingenuncheati. Noi plangeam. Dumnezeu se bucura.
In bucuria cantarii oamenii nu mai voiau sa plece.
Doamne binecuvanteaza, Tu, Fagarasul!
Acum, de dimineata, ne-am rugat. Multumim doamnei Mariana care ne-a cazat si ne hraneste pe cheltuiala dansei. Dumnezeu sa va rasplateasca!
Este uimitor cum societatea modernă a creat o adevărată industrie a mijloacelor de tocat timpul. Viaţa trece mai repede,mai plăcut, dar trece degeaba. Nu se întâmplă nimic, în afară de faptul că pierdem vremea. Dar timpul nostru este de fapt viaţa noastră, care se tot duce.
Un mare tocător de timp, pe care ni l-am băgat aproape toţi în casă este televizorul, el cu care noi stabilim cea mai strânsă relaţie, o părtăşie deşartă sau vinovată.
Televizorul ne strică relaţiile cu cei cărora ar fi trebuit să le acordăm din timpul nostru: familia şi chiar Dumnezeu. Filmele şi meciurile nu sunt viaţa noastră, sunt ficţiuni. Noi de fapt am stat încremeniţi pe canapea, conectaţi la un aparat de creat vise ieftine. Dacă în acest timp am mai şi ciugulit câte ceva, putem ajunge să observăm în timp şi un alt efect, adiacent al televizorului. În timp ce vizionam fel de fel de programe, viaţa noastră a stat în loc. Un timp în care am îmbătrânit degeaba. Nici măcar nu vom putea privi în urmă să povestim ce ni s-a întâmplat, pentru că nu ni s-a întâmplat nimic. A trecut timpul pe lângă noi. 30 de ani, 40,50,60,70, viaţa se duce, iar bruma de timp liber o petrecem cu televizorul.
Cel mai mic lucru pe care îl faci, banal, comun, reprezintă totusi viaţa ta.
Cu soţia nu mai vorbeşti. E anostă. Spune mereu aceleaşi lucruri. Bine că nu spune altele noi, să aibă de ce pica cerul pe tine.
Păi ce, se compară ea cu un meci, sau cu un film, sau cu hă, hăăă...câte mai sunt? De copii nu ai timp. Plictisitori, dificili, bătaie de cap. Lasă că au timp cei din incintă, colegii,iar bătaia de cap vine mai târziu. În schimb e cineva care nu plictiseşte niciodată – televizorul. Nu mai e timp de normalitate, nu se mai poate sta de vorbă, nu se mai pot privi florile. Aceste lucruri le putem găsi în romanele clasice.Familiile nu mai fac mare lucru împreună, pentru că au treabă să se uite seară de seară la televizor.
Stau femeile cu ochii pe soţii lor, poate –poate le-or băga în seamă, poate vor avea ceva să le spună, înafară de ce trebuie să le aducă şi ce trebuie să le calce, aşa, ceva despre suflet. (Apropo, cred cu tărie că blestemul din „Geneză” a urmărit femeia de-a lungul mileniilor: „......dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”). Demodat, nu se mai poate, că în epoca noastră triunghiul conjugal este format din soţ, soţie şi televizor.
E primăvară, e foarte frumos. E frumos şi când plouă. Să nu uităm lucrul acesta şi să nu uităm să ne bucurăm. Să ieşim undeva să ne bucurăm de natură alături de oameni importanţi pentru noi: într-un parc, pe o stradă mai înverzită, în curte...
Bucuraţi-vă de pomii înfloriţi, scoateţi-i pe cei dragi la aer. Nu băgaţi mâna în buzunar să le daţi ceva şi apoi să se ducă singuri. Mergeţi cu ei. Faceţi şi ceva pe gustul lor, nu numai pe gustul vostru.
Vă sugerez un joc bun pentru plimbare: fiecare din grupul care se plimbă să construiască propoziţii care încep cu: „eu sunt...” , „eu nu sunt...” , „eu sunt bucuros(oasă) când...” , „eu sunt trist(ă) când...”. Şi uite aşa puteţi improviza cum simţiţi nevoia. Veţi constata că la un moment dat jocul vă va oferi teme de discuţie şi de meditaţie.
Trăiţi-vă propriile voastre vieţi. Dar să nu uităm: fără binecuvântarea Lui Dumnezeu nimic bun nu se împlineşte. „Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi.”(Isaia vs 12/cap 26).
Poate vi se pare frumos ce am scris, poate nu, poate vi se pare că ar avea valoare, poate nu. Indiferent de părerea pe care o aveţi, sigur aveţi dreptate. Binele şi adevărul în stare pură sunt doar la Dumnezeu.
Indiferent ce credeţi, nu sunt decât nişte cuvinte doar gândite sau şi spuse. Chiar dacă spuneţi de bine despre ce am scris, rămân tot nişte cuvinte. Dar dacă cineva face un pas, cât de mic, dacă va oferi două ore din timpul liber celor dragi, sau oricui are nevoie, dacă un soţ va sta de vorbă într-o seară cu soţia lui, dacă un bărbat îşi va scoate familia la plimbare, dacă tu vei scoate pe cineva din casă şi îi vei oferi din timpul pe care îl toci fără milă, poate zi de zi, atunci am motiv să mă bucur. Acesta e motivul pentru care am scris. Pentru că sper. În om există atâtea lucruri bune, dar trebuie atinse, forate. E fenomenal să ai puterea să crezi în lucrurile bune în care alţii au renunţat să creadă. Să oferim dragoste unii altora, să comunicăm, să ne cunoaştem, să lăsăm calculatoarele, televizoarele şi toate câte sunt. Să ne îndreptăm spre oameni. Izolarea nu este o autoprotecţie, este o autocondamnare la eşec relaţional. Iar dacă ar fi să eşuăm, măcar să încercăm mai întâî, nu să pierdem fără a încerca.
Dacă am convins un om să facă un pas, nu am scris degeaba, dacă nu am convins, am scris degeaba.
Postări
