Răni curate sau murdare!

De plans, plang mulţi!Mulţi semeni sunt răniţi.Dar nu toţi vin din război.În fapt, prea puţini au răni onorabile.Nu te poţi lăuda cu rănile căpătate prin şanţurile păcatului.O inimă sangerandă în care s-au infipt colţii patimei nu va atrage compasiunea aproapelui.O ciroză datorată beţiilor, o casă sau afacere pierdută datorită desfraului, nu se numeşte criză.Se numeşte prostie, ignoranţă, patimă.Nu toate rănile capătă decoraţii.Nu toate rănile trebuie vindecate obligatoriu de Dumnezeu.
Iată ce spune David:

1(Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.2Căci săgeţile Tale s’au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.3N’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.4Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.
5Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.
6Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.7Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.8Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.9Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.10Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.11Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.

Cu ochii înroşiţi de ecranul calculatorului şi inima înnegrită de imaginile spurcate, te imbolnăveşti.Eşti bolnav de insomnie.Te frămantă fel de fel de coşmaruri.Conştiinţa supurează şi inima este toată o rană.Stins, vlăguit, te strecori ca o umbră prin viaţă.Te bantuie divorţul, te macină moara alcolului, te striveşte greutatea urii.Taci.Nu vorbeşti cu nimeni.Eşti rănit.Plângi şi te plângi.Dar nu te opreşti din nebunie.Prin rănile deschise se va scurge vlaga, viaţa.De ce Doamne?Unde eşti Doamne?Nu vezi că sunt rănit? Şi Dumnezeu tace.De fapt El a vorbit:
Iată acum ce mai faceţi: Acoperiţi cu lacrimi altarul Domnului, cu plansete şi gemete, asa încât El nu mai caută la darurile de mâncare, şi nu mai poate primi nimic din mâinile voastre. (Mal.2:13)

Opreşte nebunia fărădelegii.Lacrimile tale sunt lacrimi de crocodil.Plangi dar iei păcatul de la capăt.Acesta e nebunie.Dumnezeu nu e aspirator universal.Acestea sunt răni murdare.Răni ale ruşinii.Nu vorbesc aici de cei morţi.Ci de cei ce zic despre ei că sunt vii.Care sunt în casa lui Dumnezeu.Rănile păcatului sunt răni murdare.Pline de coptură.Miros greu.A mort.A hoit.


Rănile Lui sunt deschise.Curge sange.Pe lemnul crucii, dispreţuit, zace un om al durerii.Scuipat, acoperit de răni lăsate de biciul roman, este răstignit.Uăăă! Strigă circul lumii acesteia!Străpuns, zdrobit, pedepsit şi lovit.Aşa era omul Isus.Dar nu erau răni de prin sanţurile păcatului.Ci rănile iubirii care nu a fost înţeleasă.El a refuzat să trăiasca ca lumea.A trăit frumos.Iubind pană la capăt.Fără să facă compromisuri.Fără să mintă sau să înşele.De aceea rănile Lui pot tămădui pe alţii.Fiindcă Dumnezeu le onorează.Prin rănile Lui suntem tămăduiţi, spune Isaia.

În cartea Iov se spune că Dumnezeu face o rană şi tot El o vindecă.Dar Dumnezeu nu face răni murdare.Nu sunt răni ale păcatului, ale nebuniei.Ci sunt rănile omului care refuză să se lase îngenunchiat de compromis.Sunt oameni care trăiesc verticali într-o lume gârbovă.Sunt catalogaţi ca fanatici.Sunt jigniţi de cei care se bălăcesc în noroi.Sunt de multe ori răniţi.Dar rănile lor sunt curate.Sunt onorabile.Sunt răni frumoase în ochii lui Dumnezeu.

Tu ce fel de răni ai creştine?