1.Singurătatea
„Singurătatea nu te învaţă că eşti singur ci că eşti singurul!”
Aşa spunea gânditorul român Emil Cioran.Cu alte cuvinte, singurătatea duce la însingurare.Sentimentul apăsător că nu eşti înţeles şi dorit de nimeni marchează multe suflete.Tăcerea prelungită te face să uiţi să mai vorbeşti.Îmi răsună în urechi căntecul cerşetorilor de prin metroul bucureştean: „nu nimeni nu mă vrea!”.Hristos le-a spus ucenicilor că pleacă.Că se duce la Tatăl.Au rămas fără cuvinte.Doar o tristeţe fără margini le-a cuprins inima.Rămănem iarăşi singuri.Nu că am avea probleme cu numărul.Suntem peste 6 miliarde.Nu că nu ar fi bisericile pline.Ne trebuie aer condiţionat.Doar că nimeni nu ascultă, nimeni nu se uită în ochii tăi, nimeni nu caută să înţeleagă de ce eşti tu aşa mai trist.Cu Învăţătorul alături este altfel.Ştie numele fiecăruia.Şi are un mod aparte în a-ţi rosti numele.Îţi cunoaşte sufletul.Şi de fiecare dată te ajută.Să înţelegi şi mai ales să îţi doreşti să fii mai bun.Ce se va întămpla cu noi dacă El pleacă.?Ne-am expus vieţile.De căţiva ani umblăm cu El.Speram că...!Vom rămăne orfani!Ne va înghiţi răutatea lumii.Fiecare inima striga deznădăjduită: nu pleca, cui ne laşi?Nu au înţeles unde se duce.Nu au putut cuprinde cuvintele Lui.Mă duc să vă pregătesc un locaş ca să fiţi cu Mine.E prea departe.Noi avem nevoie de Tine aici.Rămăi cu noi.Cuvintele sfinte au sens cănd sunt rostite de Tine.Vindecările se produc cănd îţi pui Tu măinile.Nouă nu ne iese nimic fără Tine.Zi şi noapte suntem păndiţi de duşmanii care vor să ne sfăşie.Tu vorbeşti că te duci să ne pregăteşti un loc ca să fim cu Tine.Dar dacă pleci şi ne laşi, noi nu vom ajunge niciodată acolo.Şi atunci Isus a înţeles.Nu fiţi trişti prieteni.E adevărat că Mă duc.Dar Eu Îl voi ruga pe Tatăl să vă dea un un alt Măngăietor, care să rămănă cu voi în veac.Atunci inimile s-au liniştiti.Vorbea din nou pe limba lor.
Înţelegi tu?Sensul profund al venirii Duhului Sfânt?Dragostea celor mai mulţi s-a răcit.Mulţi au intrat in juriu şi dau note celorlaţi.Răniţi fiind, rănim la răndul nostru.Nemăngăiaţi, devenim asprii, reci, neîndurători. Noi nu suntem crezuţi şi nu mai credem nici noi altora.O sete nepotolită de a auzi ce isprăvi au mai făcut alţi.Dar nu ca să ne bucurăm de biruinţele lor în Domnul.Ci mănaţi de o curiozitate rea, semn al erodării noastre sufleteşti.Nu mai credem pocăinţei altora.Le atribuim semenilor motivaţii greşite care în fapt sunt ale noastre.Las că ştim noi....!Din ce în ce mai singuri.Din ce mai însinguraţi.Acesta este tabloul oamenilor de azi.De ce?Pentru că nu am înţeles sensul profund al venirii Duhului Sfânt.Să nu mai fii nicodată singur.Va rămăne cu voi în veac.Să nu săngerezi sufleteşte pănă la moarte.El, Duhul Sfănt, vrea să vorbească cu tine.Să îţi amintească de dragostea veşnică a Tatălui tău.Să îţi spună că ai preţ în ochii Domnului chiar dacă oamenii nu dau pe tine o ceapă degerată.El vrea să umble cu tine şi să îţi amintească ce rost are umblarea ta pe pămănt.Să îţi amintească cuvintele lui Hristos: „Eu voi fi cu tine în fiecare zi...!”Sunt zile sfinte.Zile de cămăruţă.Unde departe de tot ce te înconjoră poţi vorbi cu El de neîmplinirile tale.De spaima de răutatea oamenilor.De frigul care a îngheţat relaţiile dintre oameni.Cheama-L!Îţi va cuprinde sufletul.Va aduce lumină.Căldură.Te va măngia.Dragostea Lui te va vindeca.Ca să vezi bine.Cât de răniţi sunt oamenii.Să vezi că nu pot oferi mare lucru.Că de fapt eşti aşteptat.Să fii pâine.Şi leac.Şi glas pentru cei nemăngăiaţi.Nu te va părăsi niciodată.Dacă vrei.
Versetul zilei
Acum 2 ani
Postări
Uneori dumnezeu ne daruieste singuratate pt al auzi mai bine, uneori noi ne dorim singuratate pt a ne relaxa si ane odihni. singuratatea cu o anunita masura este buna. Un lucrul stiu sigur ce-i a lui dumnezeu care au duhul sfant nu se racesc, nu se supara,nu barfesc nu se bucura de necazul nimanui , nu sant aspri nu sant neinduratori,ci din contra sant plin de dragoste sacrificatoare. Astfel de oameni sa ne dorim pe langa noi,si vom vedea ca singuratatea va fugi de la noi . As vrea sa citez un pastor nu stiu cuvant cu cuvant dar cine a spus-o isi va aminti,, alunga birfitorul ca sa scapi de barfa,, as adauga alunga rautaciosul ,invidiosul...
RăspundețiȘtergereDomnul sa te binecuvinteze pentru aceste cuvinte pline de har.
RăspundețiȘtergereEu simt, eu simt pe cineva
RăspundețiȘtergereE Domnul in inima mea
Ii simt susurul Lui cel bland
Ii simt fiorul Lui cel Sfant Mai ai putin, mai ai putin
Si dupa tine Eu vin
Mai rabda pana s-amplini
Cuvantul Sfant din proroocii
...aceste versuri ale cantarii Mi-e dor,mi-e dor de casa mea... imi salveaza viata de la singuratatea cotidiana ... ..si sfinte asteptari ale revenirii sa ti lumineze viata fratele meu -Maranata
Tare frumos,
RăspundețiȘtergerefrate Florin,
sper sa va intilnesc ,,live",
simbata asta,la ,,Republica"
si sa simtim
ca nu suntem singuri
sub soarele lui Dumnezeu.
sa te binecuvanteze Dumnezeu si sa iti dea biruinta din cerul Sau inalt. sa fii mangaiat la vreme de nevoie cum mangai atatea inimi zdrobite prin mesajele deosebite pe care la scrii. Domnul sa iti ocroteasca viata.
RăspundețiȘtergerevreau !
RăspundețiȘtergereDe cand v-am ascultat in biserica Betel din Bucuresti si apoi am ascultat multe predici pe calculator, am revenit cu bucurie in adunarea din Crangasi, si cand nu erati prezent aveam o mica strangere de inima ca erati in misiune crestina pt alte suflete in slujba lui Hristos.
RăspundețiȘtergereMi-am dorit mult si inca imi doresc sa va cunosc si personal , sa putem vorbi, simt ca aveti o inima mare pt evanghelia lui Isus, si aceasta evanghelie de viata ma cheama si pe mine la slujire. vasile iancu
De dorul tau Isuse
RăspundețiȘtergereDorul Tau Isuse
Mi-atinge inima duios
De dragul Tau Isuse
Mi-s toate dragi si cu folos
E-un dor adanc de cer
Mi-e sufletu-nsetat de Tine
Cat mai curand prin flori de iezer
S-ajung in cantari de mandoline
Dor de Tatal meu iubit
Ce fata-I n-am vazut-o pe pamant
Astept cu bucurie negraita
Clipa intalniri-n Paradis
E-adanca marea ce mare
Sunt inalti muntii maestuosi
Dar dorul meu e mult mai mare
Si mai presus de orice chiparos
Mi-e dor de ingerii din ceruri
Ce canta asa duios
Cantari de slava si marire
Imparatului Isus Hristos
Si lumina nesecata
Strabate cerul cu putere
E coroana instelata
Si-a Mielului iubire
Mi-e dor de tine Doamne
Mi-e dor de glasul tau duios
Cat sunt in asta lume
Mi-e dor de Hristos
Treaca veacuri peste mine
Lovituri si valuri
De dorul tau Isuse
Te-astept mereu pe nori
vasi
Isus spune in evanghelii: „Eu sunt calea, adevarul, si viata, si nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”. AVEM O CALE SIGURA , ESTE SINGURA CALE CARE DUCE SPRE CER, DEGEABA NE TANGUIM IN ALEGERI SI CANTARIRI, ACESTA ESTE SIGURUL DUMNEZEU CARE POATE SA-TI ADUCA MANTUIRE PT SUFLETUL TAU. De ce trebuie sa ne complicam vietile cu cautari si esecuri inutile daca stim si avem confirmari reale fie in biblie fie in vietile din jurul nostru, o viata fara Dumnezeu este o poavara, fara Dumnezeu viata nu-si gaseste rostul si bucuria trairii, cu alte cuvinte viata fara cel care a dat-o nu-si are sensul. Este ca si cum ai spune copil fara sa existe mama, copilul fara mama nu merge , nu-are sens logic.
RăspundețiȘtergeree prima data cand cineva si-a imaginat pentru mine panica simtita de ucenici in momentele apropiatei Lui plecari. nici nu m-am gandit vreodata cat de naturale au fost temerile lor si ca asigurarile date de Hristos aveau de fapt sa implneasca niste nevoi, temeri reale.....ce doare oarecum e ca eu am perceput toata venirea Duhului Sfant si ajutorului dat de El ca un "dat" al penticostalilor si nu ca pe o nevoie pe care Dumnezeu a sesizat-o....e frumos Dumnezeu! Multumesc ca ati transpus atat de cald acest tablou de ganduri
RăspundețiȘtergere